aproximări poetice, prozaice, clivaje la limita pasului comun
Faceți căutări pe acest blog
sâmbătă, 14 decembrie 2024
Clip
Fericirea nu are nici trecut, nici viitor. Ea e. La un moment dat, obosiți, ne refugiem în amintirile despre noi înșine, când aveam dorințe, visuri/vise, timp înainte...
Și, astfel, vorbim despre ... în comparații și cu tonusul scăzut de acum..
Ehei! Pre când ne doream, ne visam așa ori altfel... forța viului ne proteja cu o aură pe care atunci nu o vedeam, dar acum îi simțim căldura, dacă o mai percepem, sub povara neantului unui cotidian în care avem tot mai puțin loc...
în care suntem tot mai puțin aici,
respirând în interludiul
dimineților întârziate
și a/murgului ce-și tropăie
drumul tacticos..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)