aproximări poetice, prozaice, clivaje la limita pasului comun
Faceți căutări pe acest blog
vineri, 12 septembrie 2025
duminică, 7 septembrie 2025
Retrospectiv
Sunt un cimitir de visuri.
Plina de ramasitele pamantesti
Ale clipelor nebotezate,
ucise de neputinta, de lasitate,
nenuntite cu palma de cer din care s-au nascut.
In urma pasului meu
Iz de mortificate aripi se imprastie,
Ca un parfum citit de un analfabet al
Spatiului liber.
Al vietii pe care n-am invatat-o
Sa-si caute devenirea prin
Zborul-spatiu-desavarsibil…
Murind in prizonieratul timpului,
Vuietul sonor al respiratiei
Niciodata cantec nu poate fi.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)