aproximări poetice, prozaice, clivaje la limita pasului comun
Faceți căutări pe acest blog
luni, 5 octombrie 2026
Nouă
Spre steaua mea, spre steaua mea în zbor plecând, spre steaua mea urcând.
Timp dezîmpăunat
cules din pătrat.
Și-n ea,
în steaua mea
pătratul devenind nea,
Acoperind rana.
Rana din mers
Mustind a sens,
Scurgându-se
De sine prin sine
Să-și regăsească
Aripa îngerească.
Spre steaua mea
Devenindu-mi aripa
Sub care
Aerul tresare
Prin îngerească -mbrățișare.
Spre steaua mea,
Spre steaua mea
Fulg devenind
Odihnindu-se-n nimb.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu