In lacrima ce-mi
curge, rana, pe obraji
Rasare, suspendata
inca, lumea
Pe care, odata, am
visat-o, ca si cand ar fi fost
Lumea mea. Dar nu era.
Caci lumea lor e
gratie ce-mi frange
Timpul, respiratia. Si
ieri. Si azi.
Desi parea ca s-ar fi
mai schimbat cate ceva ...
Dar nu-i asa. Doar o
parelnicie. Tot ei sunt
Cei care imi dirijeza
starea de a fi.
Si mie. Si altora. Ca mine.
Necunoscuti.
Sub tampla vremii ne
recunoastem, insa.
Spre ciuda lor. Chiar daca
doar de dupa moarte
Tampla aceasta ne va
ocroti ...