duminică, 3 aprilie 2011
The Mirror (Tarkovsky) 1974 " Зеркало" Subtitles (ENGLISH, RO, SP, FR, P...
http://www.youtube.com/watch?v=khrb2WUUlLY
joi, 31 martie 2011
duminică, 27 martie 2011
sâmbătă, 26 martie 2011
LĂUNTRICA-MI MARE, CE PLÎNGE-N COLŢUL STÂNCII
petrecându-mi timpul prin vaduri,
pasul meu, cald prin dorinţa-mpreunării cu valul,
se preschimbă-n fiinţa mersului însusi.
apa, domolită de tăcuta punere la punct
a stâncilor,
ruşinoasă-mi se strecoară printre cele zece
degete, numărându-le-n infinitul fiecărei dimineţi,
ca să le simtă prezenţa-n sine-şi.
ca de pe sub un umăr de nor,
mâna-mi se coboară de pe coama florii de colţ,
sub care muntele-şi petrece surâsul.
sub pas şi mână,
fiinţa-mi rosteşte starea de sânge-surâs
a Terrei,
printre pletele căreia
tictacul inimii mele-şi preschimbă timpul,
de la copilul zglobiu, la capul uşor pleşuv,
printre nisipul clepsidrei care-şi
răstoarnă visu-n coşmarul ochiului pustiu,
de alături,
prin care chiar ochiu-mi
îsi plânge rana din colţosul cuvânt al stâncosului austru,
lăuntrica-mi mare din briza-nserării crescând...
joi, 24 martie 2011
luni, 21 martie 2011
marți, 15 martie 2011
Perlman play's Rachmaninoff 's vocalise
Din margini mi se preschimbă sensu-n rouă.
Printre mesteceni, gându-n sfioasă reverenţă-mi
se ascunde-n clipă.
Şi-n toată revărsarea de mirifici muguri,
eu mă retrag,
tăcută, în petală,
valsând cu brizele-nserării,
valsând cu brizele-nserării,
spre-a-mi regăsi tulpina-n mare.
luni, 14 martie 2011
joi, 10 martie 2011
luni, 7 martie 2011
duminică, 6 martie 2011
sâmbătă, 5 martie 2011
joi, 3 martie 2011
luxul de a rămâne om în ţara lui n'Papură Vodă
Cel mai lipsit de scrupule război se desfăşoară între cei care au foarte multe în comun, fiind chiar "nişte asemenea". Ura oglindirii este continuu vie şi mereu otrăvitoare, iar mijloacele "punerii ei în scenă" sunt, adesea, copiate la indigo, în pofida faptului că fiecare dintre "combatanţi" se crede posesorul dreptului divin, îngerul care vrea să cureţe lumea de ...uscături, în timp ce, în fapt, orgoliul fiecăruia este singurul care dirijează atât scopul, mijloacele, cât şi jocul în sine.
Dacă ai profundul nenoroc de a fi între aceste două „tabere”, ori ieşi din, ori intri în peisaj... Şi, din păcate, este tot mai greu să eviţi astfel de ..găşti.
Iar profunda lipsă de scrupule a personajelor care, din „lucrătorii pe baricadele şantajisto-securiste de ieri” s-au transformat în „respectabilii patroni de azi”, face din oamenii care încearcă să existe etic astăzi, victime sigure, în moduri mult mai dure chiar decât cele folosite „înainte” (când, te puteai „scoate”, dacă te mulţumeai să trăieşti în ..samizdat", fără funcţii şi având un trai care să nu depăşească limita normală a supravieţuirii).
Iar profunda lipsă de scrupule a personajelor care, din „lucrătorii pe baricadele şantajisto-securiste de ieri” s-au transformat în „respectabilii patroni de azi”, face din oamenii care încearcă să existe etic astăzi, victime sigure, în moduri mult mai dure chiar decât cele folosite „înainte” (când, te puteai „scoate”, dacă te mulţumeai să trăieşti în ..samizdat", fără funcţii şi având un trai care să nu depăşească limita normală a supravieţuirii).
luni, 28 februarie 2011
marți, 22 februarie 2011
luni, 21 februarie 2011
duminică, 20 februarie 2011
marți, 1 februarie 2011
miercuri, 26 ianuarie 2011
pauza de suflet
http://www.trilulilu.ro/sehnsucht/6bfc6dd1b2ea41
În liniştea umbrei mă scoborâsem; ca ursul, iarna.
Frică-mi era de faţa dinnapoi, a mea,
dar şi-o curiozitate amestecată,
de creştere şi de cucută,
-mi nedumerea somnul oglindit în ţandăra nisipului.
...
În patina oglinzii
revăd paşi zgribuliţi,
tot astfel mergând...
BACH - Concertul italian Fa BWV 971 *
Asculta mai multe audio clasica
În liniştea umbrei mă scoborâsem; ca ursul, iarna.
Frică-mi era de faţa dinnapoi, a mea,
dar şi-o curiozitate amestecată,
de creştere şi de cucută,
-mi nedumerea somnul oglindit în ţandăra nisipului.
...
În patina oglinzii
revăd paşi zgribuliţi,
tot astfel mergând...
BACH - Concertul italian Fa BWV 971 *
Asculta mai multe audio clasica
marți, 25 ianuarie 2011
vineri, 21 ianuarie 2011
Constantin Noica - Cei 22 sau despre cultura de performanţă
Constantin Noica - Cei 22 sau despre cultura de performanţă
Asculta mai multe audio acustica
http://www.trilulilu.ro/Luminita2007/2ad0840bf9eb4a
Vladimir Horowitz interpreteaza MOZART : Concert pentru pian şi orchestră nr.23, KV 488 (2.Adagio în Fa diez minor)
Vezi mai multe video din muzica
Asculta mai multe audio acustica
http://www.trilulilu.ro/Luminita2007/2ad0840bf9eb4a
Vladimir Horowitz interpreteaza MOZART : Concert pentru pian şi orchestră nr.23, KV 488 (2.Adagio în Fa diez minor)
Vezi mai multe video din muzica
joi, 20 ianuarie 2011
Bach - Concerto for Oboe in D minor, BWV 1060
Bach - Concerto for Oboe in D minor, BWV 1060
Bach - Concerto for Oboe in D minor, BWV 1060
Asculta mai multe audio clasica
Bach - Concerto for Oboe in D minor, BWV 1060
Asculta mai multe audio clasica
marți, 18 ianuarie 2011
listening
http://www.stereomood.com/mood/easy%2blistening
Printre paşi, cuvintele mureau, în urmă răsărind crini, cactuşi, ciulini...
http://www.stereomood.com/mood/jazz
Printre paşi, cuvintele mureau, în urmă răsărind crini, cactuşi, ciulini...
http://www.stereomood.com/mood/jazz
duminică, 16 ianuarie 2011
PROFESIONISTII EUGENIEI VODA - PREOTUL PETRU MOGA
http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/teologie/petru-mogahttp://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/teologie/petru-moga
vineri, 14 ianuarie 2011
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
luni, 20 decembrie 2010
sâmbătă, 18 decembrie 2010
vineri, 17 decembrie 2010
Winter Song by Ronan Keating
vedem un film. bem o cafea. de preferinta, cea mai buna pe care ne-o permitem
(e, oricum, mai ieftină decât orice altceva). şi asta, pentru a fi în ton cu filmul.
care ne poartă spre uitarea colţului în care stăm, zgribuliţi.
pentru câteva clipe suntem împăcaţi. adormim liniştiţi.
poate că mâine nu va mai exista.
s-o luăm de la acelaşi capăt,
ca nişte Sisifi anonimi, peste care ninge.
iarna mi se preumbla prin vene, cuibărindu-se comod între ventricul, aortă şi hipotalamus.
pe gheţuşul zgrunţuros al clipelor, secunda-mi fracturează-n căderi pleoapele fiecărui vis.
între timp, respirând hoţeşte oxigenul amintirilor,
mă afund cu discreţie în somnul alb al zăpezii
luni, 13 decembrie 2010
Michael Hoppé : "Tapestry"
De parcă asta ar fi fost ultima seară de iarnă,
toţi fulgii grăbindu-se să-şi adauge steluţele
pe haina roşie a Moşului.
Ca dar pentru spiriduşii-constructori de jucării:
puţin fresh-aer, pământean,
ca să le mângâie frunţile-nstelate de vise.
miercuri, 8 decembrie 2010
luni, 6 decembrie 2010
joi, 25 noiembrie 2010
marți, 23 noiembrie 2010
sâmbătă, 20 noiembrie 2010
marți, 26 octombrie 2010
pasu-n-zadar/pasul-zar
Nu au devenit nici aripi, nici pene, nici fluvii
Eliberate-n mări şi oceane.
Ci doar sârma ghimpată
Prin care mâinile târzii ale-austrului
Se preumblă bezmetic şi, sacadat, urduros,
Compune opera de trei parale-a
Micului infern: infinitul pasului-zar.
http://www.youtube.com/watch?v=bMav2C1maMo
vineri, 22 octombrie 2010
Hei, mat?
http://www.youtube.com/watch?v=uvpjT9ltdrY
Sau nu, continuandu-ne mişcările inimii prin grunjosul trup al fiecărei zile gândite, simţite, respirate-n româneşte?
Sunt mulţi cei care au plecat de aici, supăraţi pe ceilalţi vorbitori de limbă română, ducând în rucsac mărgeaua de diamant a stării vorbirii înseşi. Sunt mulţi aceia care se-ntorc doar pentru sarmale şi cozonaci, mestecând alimentele cu accent tot mai străin. Sunt mulţi şi cei care au rămas, înjurându-i pe ceilalţi ori propria neputinţă, trecând în plan .. terţiar ideea de patrie (de care-şi amintesc doar în interiorul proverbiarului - munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă ..), care pare un concept, adică doar o idee învăţată pe dinafară la una din orele ..pierdute la şcoală. Sunt şi comercianţii cu ideea de patrie, care, de 20 de ani, au tot vândut din idee la Kg, la gram, unitatea de măsură devenind din ce în ce mai ... insignifiantă. Mai sunt şi alţii, ciudaţi, obsedaţi sanguin de această idee, iubita otrăvită, pe care încearcă s-o ţină în viaţă cu orice mijloace, ridicând statui amintirilor frumoase, trecând în uitare o realitate cianuroasă. Şi asta doar pentru că ei simt că sunt pentru că ea e. Limita-ochean prin care pot cunoaşte, recunoaşte lumea, diferenţa-diamant a ochiului multiplu creator.
Peregrini printr-o lume în care fiecare individ e tot mai străin, în care ochiul nu mai face diferenţa, iar pasul preferă acceleraţia drumului propriu-zis, în care, la fel de dogmatic precum orice altă dogmă, se iniţiază teoria în ...umbra căreia ²lumea întreagă este patria mea² (eu - generic vorbind - pierzându-mă, de fapt, într-o imensitate care simt ca există şi fără de mine, rudiment între circuitele oricărui computer ...), ei, bine, astfel respirând un timp care nu mai are gând şi miros, culoare şi stare, ale cărui esenţe nu se mai pot percepe, o clepsidră tot mai abstractă, care nu mai are suficientă coerenţă pentru a se transforma în amintire, ideea de patrie se urcă-ntr-un avion, coboară oriunde, ia orice formă, e ca apa - inodoră. incoloră şi fără miros...
Dacă-ţi merge bine pe unde-ai ajuns, cel mai adesea, iei forma aceea, făcând abstracţie de ideea de patrie, că e una, că e alta... Dacă nu-ţi merge bine, încerci în altă parte, dar cu acelaşi ... sentiment.
Când toate acumulările culturii umane sunt dizolvate-n megabiţii unei civilizaţii exclusiv consumiste, substanţa de patrie dispare din ADN-ul, duios ori cu furie.
Doamna Herta Muller vorbea de vremuri încă normale, de oameni în care această substanţă mai avea elementele fiziologice necesare întru a exista, de acea bună înţelegere între spaţiu şi timp, în care omul, chiar şi foarte mult suferind, încă mai putea discerne, înţelege, cuprinde... Căci şi limita este necesară patriei, pentru a exista, nu numai de foarte bune condiţii materiale având nevoie...
Sau nu, continuandu-ne mişcările inimii prin grunjosul trup al fiecărei zile gândite, simţite, respirate-n româneşte?
Sunt mulţi cei care au plecat de aici, supăraţi pe ceilalţi vorbitori de limbă română, ducând în rucsac mărgeaua de diamant a stării vorbirii înseşi. Sunt mulţi aceia care se-ntorc doar pentru sarmale şi cozonaci, mestecând alimentele cu accent tot mai străin. Sunt mulţi şi cei care au rămas, înjurându-i pe ceilalţi ori propria neputinţă, trecând în plan .. terţiar ideea de patrie (de care-şi amintesc doar în interiorul proverbiarului - munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă ..), care pare un concept, adică doar o idee învăţată pe dinafară la una din orele ..pierdute la şcoală. Sunt şi comercianţii cu ideea de patrie, care, de 20 de ani, au tot vândut din idee la Kg, la gram, unitatea de măsură devenind din ce în ce mai ... insignifiantă. Mai sunt şi alţii, ciudaţi, obsedaţi sanguin de această idee, iubita otrăvită, pe care încearcă s-o ţină în viaţă cu orice mijloace, ridicând statui amintirilor frumoase, trecând în uitare o realitate cianuroasă. Şi asta doar pentru că ei simt că sunt pentru că ea e. Limita-ochean prin care pot cunoaşte, recunoaşte lumea, diferenţa-diamant a ochiului multiplu creator.
Peregrini printr-o lume în care fiecare individ e tot mai străin, în care ochiul nu mai face diferenţa, iar pasul preferă acceleraţia drumului propriu-zis, în care, la fel de dogmatic precum orice altă dogmă, se iniţiază teoria în ...umbra căreia ²lumea întreagă este patria mea² (eu - generic vorbind - pierzându-mă, de fapt, într-o imensitate care simt ca există şi fără de mine, rudiment între circuitele oricărui computer ...), ei, bine, astfel respirând un timp care nu mai are gând şi miros, culoare şi stare, ale cărui esenţe nu se mai pot percepe, o clepsidră tot mai abstractă, care nu mai are suficientă coerenţă pentru a se transforma în amintire, ideea de patrie se urcă-ntr-un avion, coboară oriunde, ia orice formă, e ca apa - inodoră. incoloră şi fără miros...
Dacă-ţi merge bine pe unde-ai ajuns, cel mai adesea, iei forma aceea, făcând abstracţie de ideea de patrie, că e una, că e alta... Dacă nu-ţi merge bine, încerci în altă parte, dar cu acelaşi ... sentiment.
Când toate acumulările culturii umane sunt dizolvate-n megabiţii unei civilizaţii exclusiv consumiste, substanţa de patrie dispare din ADN-ul, duios ori cu furie.
Doamna Herta Muller vorbea de vremuri încă normale, de oameni în care această substanţă mai avea elementele fiziologice necesare întru a exista, de acea bună înţelegere între spaţiu şi timp, în care omul, chiar şi foarte mult suferind, încă mai putea discerne, înţelege, cuprinde... Căci şi limita este necesară patriei, pentru a exista, nu numai de foarte bune condiţii materiale având nevoie...
marți, 19 octombrie 2010
vineri, 15 octombrie 2010
...remember/ism
...
http://www.trilulilu.ro/angy2009/2695360f9f748a
Eram prin '84, prin clasa a 11-a, la liceu, cand am fost mobilizati sa iesim intr-o dupa-amiaza, la un miting pacifist... Am fost incolonati in/din curtea liceului si am pornit spre centrul Campulungului, unde ne-am intalnit si cu ceilalti liceeni (de la celelalte licee din oras).
Pe drum trebuia sa strigam lozinci. Nu am strigat, pentru ca nu sunt in stare sa-mi folosesc vocea pentru asa ceva.
Ajunsi in fata primariei, trebuia sa strigam si mai ..activ lozinci, inclusiv cu numele conducatorului imbuibat in ele, fapt care m-a deranjat si mai mult, pentru ca mi se parea absurd, la 17 ani ai mei, sa strig numele unui ins care nu era prezent (nemaipunand la socoteala faptul ca, dupa cum am mai spus, "congenital" sunt incapabila sa strig pe strada). La un moment dat, una dintre profesoare, vazandu-ma ca eu nu strig, s-a apropiat de mine. Din reflex, am inceput sa ... MIMEZ - fara sa scot insa niciun sunet. Cum mi s-a parut ca momentul devine .. periculos, impreuna cu o alta colega am cautat sa plecam de acolo. Incet-incet, am depasit grupul liceului nostru, printre ceilalti miscandu-ne ceva mai ..dezinvolt. Cand am ajuns la .. iesire, stupoare! Eram paziti de soldati sa nu fugim de la .. mitingul pacifist, la care venisem din ..entuziasm. Momentul mi s-a parut si mai grozav decat strigatul lozincilor, astfel incat, si mai abitir, amandoua am cautat sa plecam de acolo. Si am reusit. Nu ne-a interesat daca ne-a vazut cineva, daca ne-a observat lipsa ... Cert e ca, in mod direct, nimeni nu ne-a facut nici la scoala vreun repros ...
miercuri, 29 septembrie 2010
ABURI...
De catava vreme am timp. Ba, chiar destul de ... liber. Cum n-am prea avut, cu atat mai mult cu cat imi si permit o detasare de forta centripeda a unei realitati bulversante... Nu am suficiente motive obiective s-o fac (timpu-mi liber fiind destul de ... nelucrativ), dar am nevoie de starea asta, pentru ca pe marginea prapastiei nu-ti permiti luxul vreunei depresiuni...
Astfel incat, de asemenea, nu-mi permit sa nu-ncep ziua cu o cafea buna, care sa-mi creeze acea stare vizionara, tocmai buna de purces in taina oricarei zile fata de care ai ... apucaturi de cucerire. Degust cafeaua, si, incet dar sigur, perdeaua cosmaresca-mi dispare de pe ochi, privirea coborand spre cate-o carte din propria-mi biblioteca (astazi, "Regele se-nclină și ucide", a Hertei Müller, citita in vara si rasfoita acum, pentru cateva idei, pasaje, "imersiune" in descrierea persuasivei puteri a celui in stare sa ucida, mai ales cand statu-l favorizeaza intru asta, anamneza inefabilului animal al sufletului - vulnerabilitate sui generis, cuvantul si tacerea- ambele periculoase, ambele necesare, aproapele prin care cazi etc etc etc...).
Ultimul strop ma prinde-surprinde parcurgand mesajele inteligentilor mei "prieteni" de pe Facebook, unul dintre ele ducandu-ma tot spre Herta, cea din dialogul cu dl. Liiceanu, de la Ateneul Roman, tiparit in Romania Libera... ACEASTA Herta Müller care, fara sa-ncerce cu tot dinadinsul sa jigneasca, spune lucrurilor pe nume, se face ca nu observa usoara mojicie a unora dintre replicile Liiceanului..., taxandu-le putin mai incolo, care nu gadila orgoliile celor care de douazeci de ani traiesc din supralicitarea unui obsedant curaj (livresc, in fapt, inexistent...), recunoscand prestanta intelectuala a interlocutorului (dl. Liiceanu), cu modestie usor ironica plasandu-si propria prestanta ... in fata editorului sau roman... Una peste alta, Doamna H.M. este ea insasi un personaj, chiar daca incearca sa se ascunda tot timpul in spatele extrem de expresivilor sai ochi, care-au vazut multe si care, mult-tacand, au invatat sa vorbeasca foarte bine, concis, deseori forfecand o realitate manipulata de insi ce-si tot propun sinele in forme si variante mereu "frumos pictate", academizate in "gaste literare ori politice", in interiorul carora se traieste bine si-n vremuri de criza. Ochi care-au transformat frica in acuratete a privirii, in care adevarul sticleste, luminand chiar si acolo unde clar-obscurul este mai bine vandut ...
Asadar, ceasca mea ..exclusiva s-a terminat.
E toamna. Frunzele-si rastoarna rucsacul cu povesti sub pasii nostri, spre-a ne reinvata sa vorbim cu sens, tacand intru ascultarea vorbei celui de langa noi, recastigandu-ne prestanta privirii, cea care spune despre noi ceea ce, adesea, nici noi nu stim...
Ascultand SEPTEMBRIE, cu Frank Sinatra, ma pregatesc sa duc in strada o parte din cuvintele-stare care m-au ajutat sa ies si astazi din cosmarul acestei realitati atat de vandabil mediatizate.
Zambind, cu aburul cafelei inca prezent in papilele gustative, caut pe strada o parte din povestile risipite-n frunze... Sper sa le pot descifra sensul, snoava, sa-mi aproprii o parte din puterea regeneratoare a cuvantului-matca.
http://www.youtube.com/watch?v=GiUUlKL-zQc
marți, 21 septembrie 2010
miercuri, 15 septembrie 2010
vineri, 10 septembrie 2010
THE ZEN MIND
http://topdocumentaryfilms.com/zen-mind/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+TopDocumentaryFilms+%28Top+Documentary+Films+-+Watch+Free+Documentaries+Online%29&utm_content=Yahoo%21+Mail
joi, 2 septembrie 2010
miercuri, 25 august 2010
vineri, 6 august 2010
marți, 3 august 2010
SIMPLU? Simplu...
Erau la un bar
Vorbeau. Se mai întâlnisera
Odată - cinci minute,
Altă dată - zece,
Ori, cel mult douăzeci.
Şi nu de prea multe ori.
De fiecare dată spunând,
Fiecare, ceva esenţial.
Atât de important, încât simţiseră nevoia să se revadă.
Acum, unul lângă altul, vorbeau.
La un bar. Umăr lângă umăr.
De parcă s-ar fi cunoscut de o mie de ani.
La un moment dat, el şi-a ridicat
Privirea spre ea
(am uitat să spun, nu se priveau
Mereu. Însa, când o făceau,
Ochii povesteau biblioteci întregi de cuvinte,
Şi impresii, şi stări).
Simţind, ea-l privi, la rându-i.
Toate cuvintele dintre ei au tăcut.
Ochii le înotau. Doar atât.
Zece secunde
Între inimile lor cascade de energie
Pură alimentă lumina
Întregului burg.
Şi nimeni nu ştiu de unde vine lumina.
Zece secunde. Şi-atât.
După care totul reintră în
Normal. Ambele lor inimi băteau
La fel. Acelaşi puls, aceleaşi intensităţi.
Lumină albă între ele curgând.
Fără cuvinte, ea se ridică.
El întelese.
Ea-i puse, uşor, mâna pe umăr.
Pe suflet, de fapt.
Şi, privindu-l ca-n oglindă,
Plecă. Lăsându-l gol.
Pe scaunul unui bar oarecare.
Când se-nchise uşa,
O căldură definitivă se cuibări-n el:
Ea creştea în el.
(vals de las aves SWANK LAKE :) Originalul...)
Vorbeau. Se mai întâlnisera
Odată - cinci minute,
Altă dată - zece,
Ori, cel mult douăzeci.
Şi nu de prea multe ori.
De fiecare dată spunând,
Fiecare, ceva esenţial.
Atât de important, încât simţiseră nevoia să se revadă.
Acum, unul lângă altul, vorbeau.
La un bar. Umăr lângă umăr.
De parcă s-ar fi cunoscut de o mie de ani.
La un moment dat, el şi-a ridicat
Privirea spre ea
(am uitat să spun, nu se priveau
Mereu. Însa, când o făceau,
Ochii povesteau biblioteci întregi de cuvinte,
Şi impresii, şi stări).
Simţind, ea-l privi, la rându-i.
Toate cuvintele dintre ei au tăcut.
Ochii le înotau. Doar atât.
Zece secunde
Între inimile lor cascade de energie
Pură alimentă lumina
Întregului burg.
Şi nimeni nu ştiu de unde vine lumina.
Zece secunde. Şi-atât.
După care totul reintră în
Normal. Ambele lor inimi băteau
La fel. Acelaşi puls, aceleaşi intensităţi.
Lumină albă între ele curgând.
Fără cuvinte, ea se ridică.
El întelese.
Ea-i puse, uşor, mâna pe umăr.
Pe suflet, de fapt.
Şi, privindu-l ca-n oglindă,
Plecă. Lăsându-l gol.
Pe scaunul unui bar oarecare.
Când se-nchise uşa,
O căldură definitivă se cuibări-n el:
Ea creştea în el.
(vals de las aves SWANK LAKE :) Originalul...)
luni, 2 august 2010
uimire pe neuimire pășind
TELE/BLABLA/VIZIUNEA!
Unde masa-i medie, media-i măsurabilă, tehnicile psiholiminale-s ... coercizante de neuroni întru ratingul nătângului perpetuu, permutabil, pamfletizabil la nesfârşitul continuu...
Fătuci, băieţuci, zdrăngănele, rhumori spasmotice, rhebele, ştiri despre gândaci şi găini, fantoşe de politichie furată de pe-a mărgăritarului tichie, zumzăie cuvinte care nu-şi mai cunosc părinţii, sunete ce înfioara de-amocuri târzii până şi dinţii, stupchituri, dans pe figuri, măşti lipite de feţe, neuroni în zdrenţe, culori mai mult sau mai puţin colorate, primari-primării ticsite pe barca/role pictate, ore de-ultimă oră, bunici de-ultimă soră, o mie şi una de veşti în poveşti, că dormi, că eşti viu - oricum, nu te mai dumireşti...
(...)
Ei, cei din clip, nu-s de la teveuri și nici pe la teveuri ...
sâmbătă, 31 iulie 2010
vineri, 30 iulie 2010
joi, 29 iulie 2010
ANGEL'S GIFT
… Tu stăteai în spatele fotografiei,
Eu - te priveam.
Ochii noștri
Oprind nisipul clepsidrei…
miercuri, 28 iulie 2010
documentar: Iarna Demografica - declinul familiei umane
http://video.google.com/videoplay?docid=-3757815781049368457#
Iarna Demografica - declinul familiei umane
si
http://www.youtube.com/watch?v=mlRaeUYqIsY
Iarna Demografica-documentar in romana despre controlul omenirii-
Iarna Demografica - declinul familiei umane
si
http://www.youtube.com/watch?v=mlRaeUYqIsY
Iarna Demografica-documentar in romana despre controlul omenirii-
marți, 27 iulie 2010
sâmbătă, 24 iulie 2010
pseudovacanţe
În castelul meu e vară
Soarele s-a lămurit:
Razele îl înconjoară
Să-l ferească de umbrit…
În castelul meu de frunze
E doar vară. Şi-au plecat
Rândurile risipinde
Ale timpului, uitat.
Bat secundele în valuri
Să re-ntoarcă-ntre clepsidre
Ale frunzelor voaluri
Şi castelul să-mi închidă.
Dar tic-tacul nu mai are
Sarea mării aurită.
El doar trece, poate doare
Şi se sfarmă-ntr-o absidă…
În castelul meu e vară!
Vară veşnică şi blândă.
Peste care se coboară
duminică, 18 iulie 2010
sâmbătă, 17 iulie 2010
vineri, 16 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)