miercuri, 18 mai 2011
sâmbătă, 14 mai 2011
Peisaj diurn...
La dreapta, un perete concav, din inox.
La stanga, un zid drept, din inox.
In spate, un gand colturos, din inox.
Drumul din fata s-a topit in reflexul-inox.
Jos, geme osu'-n-caldaram,
iar "sus", in tacere,
se lucreaza
la imbunatatirea tehnologiei de prelucrare a inoxului...
joi, 12 mai 2011
Air Suite Nr. 3 (Johann Sebastian Bach)
Paşii trecătorilor zdrobesc blânda clipă/
Şi-n urma-le culeg doar zgrunţurosul nisip
vineri, 6 mai 2011
luni, 25 aprilie 2011
sâmbătă, 23 aprilie 2011
UN PASTE DEPLIN, BINECUVANTAT!
PASTE BINECUVANTAT, CU SUFLETUL PREGATIT DE PRIMIREA SFINTEI SI BINEFACATOAREI LUMINI, INTRU DEPLINATATEA TRAIRII PROPRIEI VIETI, IMPREUNA CU TOTI CEI DRAGI, CU SEMENII, INTRU ASEMENEA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS!
SANATATE, TIHNAITA FRUMUSETE, AGAPE, SPERANTA, CREDINTA BINELUCRATOARE!
http://youtu.be/CoHART48QF4
http://youtu.be/xxTDt50vwu0
marți, 19 aprilie 2011
duminică, 17 aprilie 2011
PARABOLE ALE RAULUI SI RAUTATII - 50 de minute cu Plesu si Liiceanu
http://www.tvr.ro/inregistrari.php?file=DATA-2011-04-17-17-49.flv&id=50%20de%20minute%20cu%20Plesu%20si%20Liiceanu
http://www.tvr.ro/inregistrari.php?file=DATA-2011-04-17-17-49.flv&id=50%20de%20minute%20cu%20Plesu%20si%20Liiceanu
duminică, 10 aprilie 2011
marți, 5 aprilie 2011
luni, 4 aprilie 2011
PLESU si LIICEANU - DESPRE CEI NESTIUTI - TVR1 - 03.04.2011.mp4
"Dreptatea este de a-l cinsti pe păstrător în numele a ceea ce păstrează. La fel de mult precum mă cinstesc pe mine însumi. Căci el reflectă aceeaşi lumină. Oricât de puţin vizibilă ar fi în el această lumină. Dreptatea este să-l consideri ca vehicul şi ca drum." (Antoine de Saint-Exupery - Citadela)
duminică, 3 aprilie 2011
The Mirror (Tarkovsky) 1974 " Зеркало" Subtitles (ENGLISH, RO, SP, FR, P...
http://www.youtube.com/watch?v=khrb2WUUlLY
joi, 31 martie 2011
duminică, 27 martie 2011
sâmbătă, 26 martie 2011
LĂUNTRICA-MI MARE, CE PLÎNGE-N COLŢUL STÂNCII
petrecându-mi timpul prin vaduri,
pasul meu, cald prin dorinţa-mpreunării cu valul,
se preschimbă-n fiinţa mersului însusi.
apa, domolită de tăcuta punere la punct
a stâncilor,
ruşinoasă-mi se strecoară printre cele zece
degete, numărându-le-n infinitul fiecărei dimineţi,
ca să le simtă prezenţa-n sine-şi.
ca de pe sub un umăr de nor,
mâna-mi se coboară de pe coama florii de colţ,
sub care muntele-şi petrece surâsul.
sub pas şi mână,
fiinţa-mi rosteşte starea de sânge-surâs
a Terrei,
printre pletele căreia
tictacul inimii mele-şi preschimbă timpul,
de la copilul zglobiu, la capul uşor pleşuv,
printre nisipul clepsidrei care-şi
răstoarnă visu-n coşmarul ochiului pustiu,
de alături,
prin care chiar ochiu-mi
îsi plânge rana din colţosul cuvânt al stâncosului austru,
lăuntrica-mi mare din briza-nserării crescând...
joi, 24 martie 2011
luni, 21 martie 2011
marți, 15 martie 2011
Perlman play's Rachmaninoff 's vocalise
Din margini mi se preschimbă sensu-n rouă.
Printre mesteceni, gându-n sfioasă reverenţă-mi
se ascunde-n clipă.
Şi-n toată revărsarea de mirifici muguri,
eu mă retrag,
tăcută, în petală,
valsând cu brizele-nserării,
valsând cu brizele-nserării,
spre-a-mi regăsi tulpina-n mare.
luni, 14 martie 2011
joi, 10 martie 2011
luni, 7 martie 2011
duminică, 6 martie 2011
sâmbătă, 5 martie 2011
joi, 3 martie 2011
luxul de a rămâne om în ţara lui n'Papură Vodă
Cel mai lipsit de scrupule război se desfăşoară între cei care au foarte multe în comun, fiind chiar "nişte asemenea". Ura oglindirii este continuu vie şi mereu otrăvitoare, iar mijloacele "punerii ei în scenă" sunt, adesea, copiate la indigo, în pofida faptului că fiecare dintre "combatanţi" se crede posesorul dreptului divin, îngerul care vrea să cureţe lumea de ...uscături, în timp ce, în fapt, orgoliul fiecăruia este singurul care dirijează atât scopul, mijloacele, cât şi jocul în sine.
Dacă ai profundul nenoroc de a fi între aceste două „tabere”, ori ieşi din, ori intri în peisaj... Şi, din păcate, este tot mai greu să eviţi astfel de ..găşti.
Iar profunda lipsă de scrupule a personajelor care, din „lucrătorii pe baricadele şantajisto-securiste de ieri” s-au transformat în „respectabilii patroni de azi”, face din oamenii care încearcă să existe etic astăzi, victime sigure, în moduri mult mai dure chiar decât cele folosite „înainte” (când, te puteai „scoate”, dacă te mulţumeai să trăieşti în ..samizdat", fără funcţii şi având un trai care să nu depăşească limita normală a supravieţuirii).
Iar profunda lipsă de scrupule a personajelor care, din „lucrătorii pe baricadele şantajisto-securiste de ieri” s-au transformat în „respectabilii patroni de azi”, face din oamenii care încearcă să existe etic astăzi, victime sigure, în moduri mult mai dure chiar decât cele folosite „înainte” (când, te puteai „scoate”, dacă te mulţumeai să trăieşti în ..samizdat", fără funcţii şi având un trai care să nu depăşească limita normală a supravieţuirii).
luni, 28 februarie 2011
marți, 22 februarie 2011
luni, 21 februarie 2011
duminică, 20 februarie 2011
marți, 1 februarie 2011
miercuri, 26 ianuarie 2011
pauza de suflet
http://www.trilulilu.ro/sehnsucht/6bfc6dd1b2ea41
În liniştea umbrei mă scoborâsem; ca ursul, iarna.
Frică-mi era de faţa dinnapoi, a mea,
dar şi-o curiozitate amestecată,
de creştere şi de cucută,
-mi nedumerea somnul oglindit în ţandăra nisipului.
...
În patina oglinzii
revăd paşi zgribuliţi,
tot astfel mergând...
BACH - Concertul italian Fa BWV 971 *
Asculta mai multe audio clasica
În liniştea umbrei mă scoborâsem; ca ursul, iarna.
Frică-mi era de faţa dinnapoi, a mea,
dar şi-o curiozitate amestecată,
de creştere şi de cucută,
-mi nedumerea somnul oglindit în ţandăra nisipului.
...
În patina oglinzii
revăd paşi zgribuliţi,
tot astfel mergând...
BACH - Concertul italian Fa BWV 971 *
Asculta mai multe audio clasica
marți, 25 ianuarie 2011
vineri, 21 ianuarie 2011
Constantin Noica - Cei 22 sau despre cultura de performanţă
Constantin Noica - Cei 22 sau despre cultura de performanţă
Asculta mai multe audio acustica
http://www.trilulilu.ro/Luminita2007/2ad0840bf9eb4a
Vladimir Horowitz interpreteaza MOZART : Concert pentru pian şi orchestră nr.23, KV 488 (2.Adagio în Fa diez minor)
Vezi mai multe video din muzica
Asculta mai multe audio acustica
http://www.trilulilu.ro/Luminita2007/2ad0840bf9eb4a
Vladimir Horowitz interpreteaza MOZART : Concert pentru pian şi orchestră nr.23, KV 488 (2.Adagio în Fa diez minor)
Vezi mai multe video din muzica
joi, 20 ianuarie 2011
Bach - Concerto for Oboe in D minor, BWV 1060
Bach - Concerto for Oboe in D minor, BWV 1060
Bach - Concerto for Oboe in D minor, BWV 1060
Asculta mai multe audio clasica
Bach - Concerto for Oboe in D minor, BWV 1060
Asculta mai multe audio clasica
marți, 18 ianuarie 2011
listening
http://www.stereomood.com/mood/easy%2blistening
Printre paşi, cuvintele mureau, în urmă răsărind crini, cactuşi, ciulini...
http://www.stereomood.com/mood/jazz
Printre paşi, cuvintele mureau, în urmă răsărind crini, cactuşi, ciulini...
http://www.stereomood.com/mood/jazz
duminică, 16 ianuarie 2011
PROFESIONISTII EUGENIEI VODA - PREOTUL PETRU MOGA
http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/teologie/petru-mogahttp://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/teologie/petru-moga
vineri, 14 ianuarie 2011
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
luni, 20 decembrie 2010
sâmbătă, 18 decembrie 2010
vineri, 17 decembrie 2010
Winter Song by Ronan Keating
vedem un film. bem o cafea. de preferinta, cea mai buna pe care ne-o permitem
(e, oricum, mai ieftină decât orice altceva). şi asta, pentru a fi în ton cu filmul.
care ne poartă spre uitarea colţului în care stăm, zgribuliţi.
pentru câteva clipe suntem împăcaţi. adormim liniştiţi.
poate că mâine nu va mai exista.
s-o luăm de la acelaşi capăt,
ca nişte Sisifi anonimi, peste care ninge.
iarna mi se preumbla prin vene, cuibărindu-se comod între ventricul, aortă şi hipotalamus.
pe gheţuşul zgrunţuros al clipelor, secunda-mi fracturează-n căderi pleoapele fiecărui vis.
între timp, respirând hoţeşte oxigenul amintirilor,
mă afund cu discreţie în somnul alb al zăpezii
luni, 13 decembrie 2010
Michael Hoppé : "Tapestry"
De parcă asta ar fi fost ultima seară de iarnă,
toţi fulgii grăbindu-se să-şi adauge steluţele
pe haina roşie a Moşului.
Ca dar pentru spiriduşii-constructori de jucării:
puţin fresh-aer, pământean,
ca să le mângâie frunţile-nstelate de vise.
miercuri, 8 decembrie 2010
luni, 6 decembrie 2010
joi, 25 noiembrie 2010
marți, 23 noiembrie 2010
sâmbătă, 20 noiembrie 2010
marți, 26 octombrie 2010
pasu-n-zadar/pasul-zar
Nu au devenit nici aripi, nici pene, nici fluvii
Eliberate-n mări şi oceane.
Ci doar sârma ghimpată
Prin care mâinile târzii ale-austrului
Se preumblă bezmetic şi, sacadat, urduros,
Compune opera de trei parale-a
Micului infern: infinitul pasului-zar.
http://www.youtube.com/watch?v=bMav2C1maMo
vineri, 22 octombrie 2010
Hei, mat?
http://www.youtube.com/watch?v=uvpjT9ltdrY
Sau nu, continuandu-ne mişcările inimii prin grunjosul trup al fiecărei zile gândite, simţite, respirate-n româneşte?
Sunt mulţi cei care au plecat de aici, supăraţi pe ceilalţi vorbitori de limbă română, ducând în rucsac mărgeaua de diamant a stării vorbirii înseşi. Sunt mulţi aceia care se-ntorc doar pentru sarmale şi cozonaci, mestecând alimentele cu accent tot mai străin. Sunt mulţi şi cei care au rămas, înjurându-i pe ceilalţi ori propria neputinţă, trecând în plan .. terţiar ideea de patrie (de care-şi amintesc doar în interiorul proverbiarului - munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă ..), care pare un concept, adică doar o idee învăţată pe dinafară la una din orele ..pierdute la şcoală. Sunt şi comercianţii cu ideea de patrie, care, de 20 de ani, au tot vândut din idee la Kg, la gram, unitatea de măsură devenind din ce în ce mai ... insignifiantă. Mai sunt şi alţii, ciudaţi, obsedaţi sanguin de această idee, iubita otrăvită, pe care încearcă s-o ţină în viaţă cu orice mijloace, ridicând statui amintirilor frumoase, trecând în uitare o realitate cianuroasă. Şi asta doar pentru că ei simt că sunt pentru că ea e. Limita-ochean prin care pot cunoaşte, recunoaşte lumea, diferenţa-diamant a ochiului multiplu creator.
Peregrini printr-o lume în care fiecare individ e tot mai străin, în care ochiul nu mai face diferenţa, iar pasul preferă acceleraţia drumului propriu-zis, în care, la fel de dogmatic precum orice altă dogmă, se iniţiază teoria în ...umbra căreia ²lumea întreagă este patria mea² (eu - generic vorbind - pierzându-mă, de fapt, într-o imensitate care simt ca există şi fără de mine, rudiment între circuitele oricărui computer ...), ei, bine, astfel respirând un timp care nu mai are gând şi miros, culoare şi stare, ale cărui esenţe nu se mai pot percepe, o clepsidră tot mai abstractă, care nu mai are suficientă coerenţă pentru a se transforma în amintire, ideea de patrie se urcă-ntr-un avion, coboară oriunde, ia orice formă, e ca apa - inodoră. incoloră şi fără miros...
Dacă-ţi merge bine pe unde-ai ajuns, cel mai adesea, iei forma aceea, făcând abstracţie de ideea de patrie, că e una, că e alta... Dacă nu-ţi merge bine, încerci în altă parte, dar cu acelaşi ... sentiment.
Când toate acumulările culturii umane sunt dizolvate-n megabiţii unei civilizaţii exclusiv consumiste, substanţa de patrie dispare din ADN-ul, duios ori cu furie.
Doamna Herta Muller vorbea de vremuri încă normale, de oameni în care această substanţă mai avea elementele fiziologice necesare întru a exista, de acea bună înţelegere între spaţiu şi timp, în care omul, chiar şi foarte mult suferind, încă mai putea discerne, înţelege, cuprinde... Căci şi limita este necesară patriei, pentru a exista, nu numai de foarte bune condiţii materiale având nevoie...
Sau nu, continuandu-ne mişcările inimii prin grunjosul trup al fiecărei zile gândite, simţite, respirate-n româneşte?
Sunt mulţi cei care au plecat de aici, supăraţi pe ceilalţi vorbitori de limbă română, ducând în rucsac mărgeaua de diamant a stării vorbirii înseşi. Sunt mulţi aceia care se-ntorc doar pentru sarmale şi cozonaci, mestecând alimentele cu accent tot mai străin. Sunt mulţi şi cei care au rămas, înjurându-i pe ceilalţi ori propria neputinţă, trecând în plan .. terţiar ideea de patrie (de care-şi amintesc doar în interiorul proverbiarului - munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă ..), care pare un concept, adică doar o idee învăţată pe dinafară la una din orele ..pierdute la şcoală. Sunt şi comercianţii cu ideea de patrie, care, de 20 de ani, au tot vândut din idee la Kg, la gram, unitatea de măsură devenind din ce în ce mai ... insignifiantă. Mai sunt şi alţii, ciudaţi, obsedaţi sanguin de această idee, iubita otrăvită, pe care încearcă s-o ţină în viaţă cu orice mijloace, ridicând statui amintirilor frumoase, trecând în uitare o realitate cianuroasă. Şi asta doar pentru că ei simt că sunt pentru că ea e. Limita-ochean prin care pot cunoaşte, recunoaşte lumea, diferenţa-diamant a ochiului multiplu creator.
Peregrini printr-o lume în care fiecare individ e tot mai străin, în care ochiul nu mai face diferenţa, iar pasul preferă acceleraţia drumului propriu-zis, în care, la fel de dogmatic precum orice altă dogmă, se iniţiază teoria în ...umbra căreia ²lumea întreagă este patria mea² (eu - generic vorbind - pierzându-mă, de fapt, într-o imensitate care simt ca există şi fără de mine, rudiment între circuitele oricărui computer ...), ei, bine, astfel respirând un timp care nu mai are gând şi miros, culoare şi stare, ale cărui esenţe nu se mai pot percepe, o clepsidră tot mai abstractă, care nu mai are suficientă coerenţă pentru a se transforma în amintire, ideea de patrie se urcă-ntr-un avion, coboară oriunde, ia orice formă, e ca apa - inodoră. incoloră şi fără miros...
Dacă-ţi merge bine pe unde-ai ajuns, cel mai adesea, iei forma aceea, făcând abstracţie de ideea de patrie, că e una, că e alta... Dacă nu-ţi merge bine, încerci în altă parte, dar cu acelaşi ... sentiment.
Când toate acumulările culturii umane sunt dizolvate-n megabiţii unei civilizaţii exclusiv consumiste, substanţa de patrie dispare din ADN-ul, duios ori cu furie.
Doamna Herta Muller vorbea de vremuri încă normale, de oameni în care această substanţă mai avea elementele fiziologice necesare întru a exista, de acea bună înţelegere între spaţiu şi timp, în care omul, chiar şi foarte mult suferind, încă mai putea discerne, înţelege, cuprinde... Căci şi limita este necesară patriei, pentru a exista, nu numai de foarte bune condiţii materiale având nevoie...
marți, 19 octombrie 2010
vineri, 15 octombrie 2010
...remember/ism
...
http://www.trilulilu.ro/angy2009/2695360f9f748a
Eram prin '84, prin clasa a 11-a, la liceu, cand am fost mobilizati sa iesim intr-o dupa-amiaza, la un miting pacifist... Am fost incolonati in/din curtea liceului si am pornit spre centrul Campulungului, unde ne-am intalnit si cu ceilalti liceeni (de la celelalte licee din oras).
Pe drum trebuia sa strigam lozinci. Nu am strigat, pentru ca nu sunt in stare sa-mi folosesc vocea pentru asa ceva.
Ajunsi in fata primariei, trebuia sa strigam si mai ..activ lozinci, inclusiv cu numele conducatorului imbuibat in ele, fapt care m-a deranjat si mai mult, pentru ca mi se parea absurd, la 17 ani ai mei, sa strig numele unui ins care nu era prezent (nemaipunand la socoteala faptul ca, dupa cum am mai spus, "congenital" sunt incapabila sa strig pe strada). La un moment dat, una dintre profesoare, vazandu-ma ca eu nu strig, s-a apropiat de mine. Din reflex, am inceput sa ... MIMEZ - fara sa scot insa niciun sunet. Cum mi s-a parut ca momentul devine .. periculos, impreuna cu o alta colega am cautat sa plecam de acolo. Incet-incet, am depasit grupul liceului nostru, printre ceilalti miscandu-ne ceva mai ..dezinvolt. Cand am ajuns la .. iesire, stupoare! Eram paziti de soldati sa nu fugim de la .. mitingul pacifist, la care venisem din ..entuziasm. Momentul mi s-a parut si mai grozav decat strigatul lozincilor, astfel incat, si mai abitir, amandoua am cautat sa plecam de acolo. Si am reusit. Nu ne-a interesat daca ne-a vazut cineva, daca ne-a observat lipsa ... Cert e ca, in mod direct, nimeni nu ne-a facut nici la scoala vreun repros ...
miercuri, 29 septembrie 2010
ABURI...
De catava vreme am timp. Ba, chiar destul de ... liber. Cum n-am prea avut, cu atat mai mult cu cat imi si permit o detasare de forta centripeda a unei realitati bulversante... Nu am suficiente motive obiective s-o fac (timpu-mi liber fiind destul de ... nelucrativ), dar am nevoie de starea asta, pentru ca pe marginea prapastiei nu-ti permiti luxul vreunei depresiuni...
Astfel incat, de asemenea, nu-mi permit sa nu-ncep ziua cu o cafea buna, care sa-mi creeze acea stare vizionara, tocmai buna de purces in taina oricarei zile fata de care ai ... apucaturi de cucerire. Degust cafeaua, si, incet dar sigur, perdeaua cosmaresca-mi dispare de pe ochi, privirea coborand spre cate-o carte din propria-mi biblioteca (astazi, "Regele se-nclină și ucide", a Hertei Müller, citita in vara si rasfoita acum, pentru cateva idei, pasaje, "imersiune" in descrierea persuasivei puteri a celui in stare sa ucida, mai ales cand statu-l favorizeaza intru asta, anamneza inefabilului animal al sufletului - vulnerabilitate sui generis, cuvantul si tacerea- ambele periculoase, ambele necesare, aproapele prin care cazi etc etc etc...).
Ultimul strop ma prinde-surprinde parcurgand mesajele inteligentilor mei "prieteni" de pe Facebook, unul dintre ele ducandu-ma tot spre Herta, cea din dialogul cu dl. Liiceanu, de la Ateneul Roman, tiparit in Romania Libera... ACEASTA Herta Müller care, fara sa-ncerce cu tot dinadinsul sa jigneasca, spune lucrurilor pe nume, se face ca nu observa usoara mojicie a unora dintre replicile Liiceanului..., taxandu-le putin mai incolo, care nu gadila orgoliile celor care de douazeci de ani traiesc din supralicitarea unui obsedant curaj (livresc, in fapt, inexistent...), recunoscand prestanta intelectuala a interlocutorului (dl. Liiceanu), cu modestie usor ironica plasandu-si propria prestanta ... in fata editorului sau roman... Una peste alta, Doamna H.M. este ea insasi un personaj, chiar daca incearca sa se ascunda tot timpul in spatele extrem de expresivilor sai ochi, care-au vazut multe si care, mult-tacand, au invatat sa vorbeasca foarte bine, concis, deseori forfecand o realitate manipulata de insi ce-si tot propun sinele in forme si variante mereu "frumos pictate", academizate in "gaste literare ori politice", in interiorul carora se traieste bine si-n vremuri de criza. Ochi care-au transformat frica in acuratete a privirii, in care adevarul sticleste, luminand chiar si acolo unde clar-obscurul este mai bine vandut ...
Asadar, ceasca mea ..exclusiva s-a terminat.
E toamna. Frunzele-si rastoarna rucsacul cu povesti sub pasii nostri, spre-a ne reinvata sa vorbim cu sens, tacand intru ascultarea vorbei celui de langa noi, recastigandu-ne prestanta privirii, cea care spune despre noi ceea ce, adesea, nici noi nu stim...
Ascultand SEPTEMBRIE, cu Frank Sinatra, ma pregatesc sa duc in strada o parte din cuvintele-stare care m-au ajutat sa ies si astazi din cosmarul acestei realitati atat de vandabil mediatizate.
Zambind, cu aburul cafelei inca prezent in papilele gustative, caut pe strada o parte din povestile risipite-n frunze... Sper sa le pot descifra sensul, snoava, sa-mi aproprii o parte din puterea regeneratoare a cuvantului-matca.
http://www.youtube.com/watch?v=GiUUlKL-zQc
marți, 21 septembrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)