cu GINA PATRICHI, GEORGE CONSTANTIN
http://www.esnips.com/doc/567f57de-c9d5-4762-9eed-78dd927137fd/Edward-Albee---Echilibru-fragil
luni, 7 septembrie 2009
duminică, 6 septembrie 2009
STRĂINE? TOTUŞI, NU.
Da, ea mergea încet,
Tărăgănându-şi fiecare pas,
Cu ochi pierduţi privind în jur.
I-am urmărit uşorul tremurat
Al mâinilor, purtându-i
Pâinea zilnică şi-un “Adevăr de seară”
Luat, pe gratis, de la o tonetă.
Între noi, gudurându-se timid,
Un câine-şi preumbla-n tăcere umbra.
Şi-un grup de tineri,
Încă nefiind. Doar zgomot răsucind.
Când am trecut pe lângă ea,
O faţă-n care fiecare zâmbet fusese
Topit în noduri gordiene de poveşti întârziate
În umbra nucilor,
Mă privi. Şi, brusc, din colţu-i subţire
Ochiu-i îmi vorbi.
Iar dinspre ea spre mine
Năvăliră o mie de poveşti,
Cu oameni ce-şi tot strigau fiirea-n toate
Chiar de plecaseră demult.
Eram. Mergeam pe stradă.
Şi-o rătăcire de moment mă năpădi
De parcă-n mine se mutaseră
Poveştile femeii, spre-a nu se pierde.
Am depăşit-o, fără vreun cuvânt.
Iar când privirea mi-am întors-o către ea,
Din adevărurile serii
Un zâmbet infinit privirea mi-o topi.
Povestea-i se-mplinise…
dispărând.
De-atunci, când pasu-mi se-ntâlneşte
Cu mers de nod în semne,
Tăcând, păşesc pe frunze,
Rana-mi drămuind:
Să nu strivesc povestea
Sub geamătul din gând.
vineri, 4 septembrie 2009
marți, 1 septembrie 2009
duminică, 30 august 2009
sâmbătă, 29 august 2009
risipind sub copitele cailor memoria clipelor
Cai fugărind clipa, pe sub copitele cărora lacrimile-şi ascund însângerarea rănilor, stoarse de vlaga rămânerii-n siliciliul clipitelor. Dintru care, totuşi, cu mâine, se naşte ziua. Alta.
vineri, 28 august 2009
stand, ascultand, uitand de falsul aproape
oceanu-mi strecoară din suflet neghina, pe care falsul de-aproape se-ncăpăţânează să mi-o vândă zilnic, în cantităţi tot mai mari, tot o reuşi să-mi orbească sufletul, să mă asemuie în totul principiilor lui mercantile. oceanu-mi spală şi ochiu, şi urechea, şi vorba, acoperindu-mi cu nisip - rănile, dar îndepărtându-mă, higienic, de ispititorul de lângă mine, ce-şi spune ... aproapele. oceanu-mi aduce-n dar claritatea, care mă ajută să fac diferenţa între cine-mi este şi cine nu-mi este. oceanul, forţa care-mi scutură aripile de neghină, de iude si de perfidul iago, falsul meu aproape.
marți, 25 august 2009
duminică, 23 august 2009
Stări
Tăcuţi, ne plimbam printre lucruri, cu paşi din ce în ce mai uşori. Vorbele rămăseseră pitite-n urnele arselor umbre-ale paşilor nefăcuţi. Sub fiecare talpă, ascundeam o perlă, coborâtoare din scoicile care ne inventaseră oasele.
...Uşori, ne înălţam dinspre lucruri, închizându-ne-n perle.
...Uşori, ne înălţam dinspre lucruri, închizându-ne-n perle.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)