Laura Ion. PASI PE NISIP, SPRE NOURI DRAMUINDU-MI CLIPA

joi, 26 mai 2011

TRUDĂ

Turmele înfulecau
Urmele ce rămâneau
Din marele os
Peste care deja
Se lăsase
Timpul geros
Al desfiinţării identităţii.

La pas mergeau
Generalii băţoşi ce-şi scoteau
Din când în când
Câte-un gând
La mezat
Să le fie
De turme sărutat.

Gârbova turmă
Din amnezica urmă
A basmelor
Despre ce-au fost odată
Oamenii
Când fiecare-şi era
O poveste ce nu se sfârşea
Revenea
Buimacă de nepricepute sensuri
Dansând pe lespezi de piatră
Concentrice jocuri
Ce urmau să-i redefinească
Numirea firească.

Dar lipsea centrul
Cercului.

Încă lipsea
Punctul ce turma
O chiar putea desfiinţa
Ca amalgam haotic
De amintiri nepricepute
Care-şi chemau hipnotic
Altarele infinite
Ce-ar fi readus
Mersul cu fruntea spre sus.

Încă-n bezmetice
Şi nedevenitoare petece
Turma-şi plimbă neputinţele
Încercându-şi rugătoare
Drumul spre centrul
Soarelui din mare.
Din marea sufletelor vii.

luni, 23 mai 2011

Finitudine

Nu. Venele, capilarele, arterele chiar,

Nu au devenit nici aripi, nici pene, nici fluvii

Eliberate-n mări şi oceane.

Ci doar sârma ghimpată

Prin care mâinile târzii ale-austrului

Se preumblă bezmetic şi, sacadat, urduros,

Compune opera de trei parale-a

Micului infern: infinitul pasului-zar.

ziduri

Am obosit să-mi inventez bucurii,

să … brevetez relaţii sociale unde nu-s,

ori să întretin “prietenii” imaginare…

Merg pe stradă printre oameni destul de oarecare,

care mă privesc cu ochi de toate nuanţele,

numai cu bunăvoinţă, nu.

Mă … livrez ruginind-mi neuronii şi terciundu-mi aorta-n dialoguri purtate doar între … ochiul meu cu imaginea-i, din oglindă…

Prea multe bune intenţii care nu au niciun răspuns!

Zdrenţuite de tăcere,

murmurul propriu nemaifiind în stare să inducă în eroare …

Paşi-mi se pierd,

tot mai târzii,

printr-o lume cu care asemănările-mi sunt tot mai trecătoare.

Strălucirea ochilor mei,

pierdută pentru-a dubla conturile unor stăpâni ahtiaţi după banii lor,

începe să strecoare tot mai dese umbre şi-n sufletul meu.

Unde-s aşa-zişii de semeni?

Li s-au uscat cireşele-n gâtlej?

Microritmuri "sarate ca- bucate"

Microritmuri "sarate" ca-n Bucate :) Slideshow: Laura’s trip to Pitesti, Romania was created by TripAdvisor. See another Pitesti slideshow. Create a free slideshow with music from your travel photos.

sâmbătă, 21 mai 2011

rest

risipitoare ploaie/
pe umeri ni se-apleaca/
rugina sa ne-o spele/
din aripi,
de pe pleoape

vineri, 20 mai 2011

CĂLUȚUL BRUN

Mergea plecându-și capul - la fiecare pas pestriț (puțin cam șchiop fiind) -
Iar din căruță - stăpânul său îl biciuia de zor (recoltă de fier vechi cărând).
În dimineața zilei ce-o descriu - calul cel brun doar apă dintr-un lac băuse,
Nu pentru alta, dar lacrima, ce îi căzu din ochiul drept, din apă-i se prelinse …
Pe drumul pietruit - galopul său pestriț cânta un viers de jale.
N-avea pe nimeni … dintr-ai lui, să-i iasă-n cale…
Și, la un strop de tihnă, binemeritată,
O mângâiere să-i ofere pe coama-i înstelată;
Si - de putea - o mână de grăunțe să-i aducă,
Ar fi-nmuiat chiar cerul căluților de sticlă!

Dar nu. Doar biciul stăpânului îl simte, grumazu-i tremurând sub lovitură!
Pe drumul pietruit niciun alt om nu pare să simtă cum lacrima-i susură
Din ochiul său cel blând …

Mergea.
Plecându-și capul.
Stăpânul său, înfierbântat de pradă,
Lovea, icnind.