Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 9 septembrie 2009

rezonante


Da. Îmi place să-mi fac acele cadouri pe care oricând le pot purta cu mine. Îmi place să în- şi să in-vestesc în lucrurile care oricând pot fi cu mine. Ce pot purta în mine este deja cadoul suprem pe care mi-l pot face. Iar ce s-a transformat în sângele-mi, deja mă este.

luni, 7 septembrie 2009

ECHILIBRU FRAGIL - Edward Albee

cu GINA PATRICHI, GEORGE CONSTANTIN
http://www.esnips.com/doc/567f57de-c9d5-4762-9eed-78dd927137fd/Edward-Albee---Echilibru-fragil

duminică, 6 septembrie 2009

STRĂINE? TOTUŞI, NU.


Da, ea mergea încet,
Tărăgănându-şi fiecare pas,
Cu ochi pierduţi privind în jur.
I-am urmărit uşorul tremurat
Al mâinilor, purtându-i
Pâinea zilnică şi-un “Adevăr de seară”
Luat, pe gratis, de la o tonetă.
Între noi, gudurându-se timid,
Un câine-şi preumbla-n tăcere umbra.
Şi-un grup de tineri,
Încă nefiind. Doar zgomot răsucind.
Când am trecut pe lângă ea,
O faţă-n care fiecare zâmbet fusese
Topit în noduri gordiene de poveşti întârziate
În umbra nucilor,
Mă privi. Şi, brusc, din colţu-i subţire
Ochiu-i îmi vorbi.
Iar dinspre ea spre mine
Năvăliră o mie de poveşti,
Cu oameni ce-şi tot strigau fiirea-n toate
Chiar de plecaseră demult.
Eram. Mergeam pe stradă.
Şi-o rătăcire de moment mă năpădi
De parcă-n mine se mutaseră
Poveştile femeii, spre-a nu se pierde.
Am depăşit-o, fără vreun cuvânt.
Iar când privirea mi-am întors-o către ea,
Din adevărurile serii
Un zâmbet infinit privirea mi-o topi.
Povestea-i se-mplinise…
dispărând.
De-atunci, când pasu-mi se-ntâlneşte
Cu mers de nod în semne,
Tăcând, păşesc pe frunze,
Rana-mi drămuind:
Să nu strivesc povestea
Sub geamătul din gând.

cand e, E COHEN!

COHEN! Bucuresti, 04.09.2009!

sâmbătă, 29 august 2009

tacut, tacuti, taceri



tacut, tacuti, taceri
Asculta mai multe audio Muzica

Eternele personaje maziliene 2. O plimbare cu barca



Eternele personaje maziliene 2. O plimbare cu barca
Asculta mai multe audio Diverse

mergand prin Bucurestiul anului 99, versurile-astea acopereau tacerea pasilor

AUSENCIA!!!!!!

risipind sub copitele cailor memoria clipelor

Cai fugărind clipa, pe sub copitele cărora lacrimile-şi ascund însângerarea rănilor, stoarse de vlaga rămânerii-n siliciliul clipitelor. Dintru care, totuşi, cu mâine, se naşte ziua. Alta.

flori in singuratatea lor. mirifica.

Calatorie la oras -2- (Corneliu Porumboiu)

Calatorie la oras -1- (CORNELIU PORUMBOIU)

nu vreau sa fiu ironica, insa ... e, totusi, un filmulet

vineri, 28 august 2009

stand, ascultand, uitand de falsul aproape

oceanu-mi strecoară din suflet neghina, pe care falsul de-aproape se-ncăpăţânează să mi-o vândă zilnic, în cantităţi tot mai mari, tot o reuşi să-mi orbească sufletul, să mă asemuie în totul principiilor lui mercantile. oceanu-mi spală şi ochiu, şi urechea, şi vorba, acoperindu-mi cu nisip - rănile, dar îndepărtându-mă, higienic, de ispititorul de lângă mine, ce-şi spune ... aproapele. oceanu-mi aduce-n dar claritatea, care mă ajută să fac diferenţa între cine-mi este şi cine nu-mi este. oceanul, forţa care-mi scutură aripile de neghină, de iude si de perfidul iago, falsul meu aproape.