Schiţele de caracter ale lui
Anton Pavlovici Cehov: „Cerere în căsătorie” şi „Ursul” s-au contopit extrem de
inteligent, cu tuşe delicate, mozartiene, în regia Cezarinei Udrescu, la
premiera de sâmbătă, 02 martie 2013, de la Teatrul Al. Davila din Piteşti.
Regizoarea Cezarina Udrescu a
dorit un Cehov cât mai curat posibil, cu amprente contemporane doar cât să
antreneze atenţia publicului, spectacolul său emanând o deplină încredere în
autor, tendinţa regiei nefiind una acaparatoare faţă de acesta, ci una de
camaraderie, situaţie care s-a circumscris şi modului cum se pare că a lucrat
cu actorii.
Luminiţa Borta – protagonista
ambelor minipiese -, alături de cei doi parteneri principali: Dan Andrei, în
„Cerere în căsătorie”, respectiv de Puiu Mărgescu, în „Ursul”, s-a „cabrat”
inteligent pe cele două roluri, încercând să „ţină mâna” regiei, în sensul unei
continuităţi uşor ironice a temelor schiţelor susmenţionate, personajul ei
fiind ligamentul opţiunii pentru montarea în comun a celor două texte.
(Dan Andrei - cu spatele şi Robert Tudor)
Am remarcat în mod special
interpretarea lui Dan Andrei, un actor teribil de motivat, talentat, muncitor
şi inventiv, care şi-a condus extrem de persuasiv personajul, alegerea sa de
către regizoare fiind benefică pentru ambele părţi. Deşi în plan secund,
interpretarea rolului Luca de către Adrian Duţă mi s-a părut, de asemenea, una
absolut meritorie. Ieşind din carapacea sa uşor cabotină, Puiu Mărgescu a creat
un personaj credibil în Ursul, pendulând creativ în jocul de replici cu cei doi
actori colegi: Luminiţa Borta şi Adrian Duţă. Un rol important în economia
artistică a spectacolului a făcut, de asemenea, Robert Tudor - tatăl din
„Cerere în căsătorie”, cu replici bine jucate atât în cadrul tandemului Tată –
Fiică (Robert Tudor – Luminiţa Borta), cât şi Tată – Pretendent (Robert Tudor –
Dan Andrei).
Daniela Butuşină, Tudoriţa
Popescu, Marius Pieca şi Robert Chelmuş, iobagii, respectiv vecinii din cele
două schiţe cehoviene, deşi încă destul de stângaci, s-au achitat onorabil de
sarcinile din spectacol.
Se simte o uşoară nesiguranţă în
jocul tuturor actorilor, care se va estompa după alte 3-4 ieşiri la rampă a
spectacolului, cu accente mai puţin vizibile în cazul lui Dan Andrei.
Ilustraţia muzicală a lui Cătălin
Creţu, fără a dori să iasă spectacular în evidenţă, s-a dovedit de bun augur,
mai ales în „Cerere în căsătorie”, unde ataşul muzical a creat o atmosferă
charlotiană, în dialogul text-muzică (pe replicile „proprietăţii”, în special),
iar Miruna Varodi, care a semnat scenografia, a secondat cu succes ideea
simplicităţii creative a regiei.
În esenţă un spectacol mai rar pe
scena piteşteană, mixajul creat din contopirea textelor: CERERE ÎN CĂSĂTORIE şi
URSUL a readus în amintirea spectatorilor piteşteni spiritul teatrului în
sine, cu respect de sine – ca act creator, fără accente vulgare şi comerciale,
demonstrând că se poate şi astfel: inventivitatea regizorului fiind delicată şi
creativă, în acelaşi timp, cu racord subtil între secole, recognoscibilitatea
în contemporaneitate a caracterelor
umane cehoviene rămânând valabilă, vizibilă.
