aproximări poetice, prozaice, clivaje la limita pasului comun
Faceți căutări pe acest blog
duminică, 14 octombrie 2018
Îmbătrânirea
Vine o vreme când,
După o îndelungată pandâ,
Lupul chiar te-nfulecă
Transformandu-se-n tine.
Dar altfel.
Pierzându-ți chipul.
Și asemănarea, deseori.
După o îndelungată pandâ,
Lupul chiar te-nfulecă
Transformandu-se-n tine.
Dar altfel.
Pierzându-ți chipul.
Și asemănarea, deseori.
joi, 17 mai 2018
Sorbind rouă
Cum dispar ele, chipurile, unele într-altele, ascunzându-se ba sub o
privire, ba sub o cută sonoră ori sub un gând multiplu de trei!
privire, ba sub o cută sonoră ori sub un gând multiplu de trei!
miercuri, 16 mai 2018
Repetabila relativitate...
Amocuri personale. Care devin filtre de netăgăduit în relaţiile cu ceilalţi. Frustrări ce devin sârmă ghimpată. Interese prin care lentila de contact a privirii către celălalt e teribilă închisoare, nemaipătrunzând nicio imagine ce nu se încadrează ...
Astfel încât, pe acest veşnic celălalt, care nu mai e în stare să fie şi semen, nu e cazul să-l mai laşi să-ţi fie piatră de poticnire, pentru că oricum nu-l interesează persoana ta, ci modul cum se poate cabra şi cum te poate acapara interesul lui în combinaţie cu acel ceva din tine pe care-l poate folosi cum doreşte ...
Astfel încât, pe acest veşnic celălalt, care nu mai e în stare să fie şi semen, nu e cazul să-l mai laşi să-ţi fie piatră de poticnire, pentru că oricum nu-l interesează persoana ta, ci modul cum se poate cabra şi cum te poate acapara interesul lui în combinaţie cu acel ceva din tine pe care-l poate folosi cum doreşte ...
marți, 15 mai 2018
Relativului cotidian
Puţini sunt oamenii care pot face abstracţie de ei înşişi în aşa măsură încât să poată să-şi facă o opinie cât mai corectă şi mai coerentă despre un altul, să-l poată descrie ca pe un om întreg.
De obicei, îi "colorăm şi decupăm" pe ceilalţi în funcţie de propriile necesităţi, cât ne trebuie, atât îi decelăm, în funcţie de cât ne folosesc, astfel îi şi "cunoaştem"
De obicei, îi "colorăm şi decupăm" pe ceilalţi în funcţie de propriile necesităţi, cât ne trebuie, atât îi decelăm, în funcţie de cât ne folosesc, astfel îi şi "cunoaştem"
duminică, 13 mai 2018
Logopedie...
Amocuri personale. Care devin filtre de netăgăduit în relaţiile cu ceilalţi. Frustrări ce devin sârmă ghimpată. Interese prin care lentila de contact a privirii către celălalt e teribilă închisoare, nemaipătrunzând nicio imagine ce nu se încadrează ...
Astfel încât, pe acest veşnic celălalt, care nu mai e în stare să fie şi semen, nu e cazul să-l mai laşi să-ţi fie piatră de poticnire, pentru că oricum nu-l interesează persoana ta, ci modul cum se poate cabra şi cum te poate acapara interesul lui în combinaţie cu acel ceva din tine pe care-l poate folosi cum doreşte ...
Astfel încât, pe acest veşnic celălalt, care nu mai e în stare să fie şi semen, nu e cazul să-l mai laşi să-ţi fie piatră de poticnire, pentru că oricum nu-l interesează persoana ta, ci modul cum se poate cabra şi cum te poate acapara interesul lui în combinaţie cu acel ceva din tine pe care-l poate folosi cum doreşte ...
sâmbătă, 12 mai 2018
miercuri, 14 februarie 2018
LA BALANSOAR...
Tim Jim se balansa
Cu-a sa rotunda fata
de stea,
Caci suradea
Cand mai cadea.
La balansoar, Jim Tim
statea
O mare parte din Ziua
sa
Caci nu-i pasa decat
de toana sa
De a se ba-lan-sa
La balansoarul din
Curtea sa
Cand Tim, cand Jim
Pe rand
Ca la un
chilipirim...
Tim Jim urca
Sau cobora
Prin viata sa
In balansoarul din
curtea sa
Fara sa-i pese de
cineva
Cu o exceptie. Cine
era?
(De o ghiciti, veti
constata
De ce Tim Jim
Tot suradea
Chiar cand cadea..)/
07.02.2018
duminică, 23 aprilie 2017
Falsa interogatiune
Timpul, oamenii neprielnice pe care-i cunoaștem ori neputințele noastre cele de toate clipele, unite dușmănos împotriva noastră, sunt dușmanii viselor noastre aripi?
Rana e intrarea noastra-n lume, rana și ieșirea, între două straturi de rani - ne zbatem între inconștiență și sange-n gâtlej..
miercuri, 29 martie 2017
duminică, 12 martie 2017
PASI PE NISIP, SPRE NOURI DRAMUINDU-MI CLIPA: STRĂINE? TOTUŞI, NU.
PASI PE NISIP, SPRE NOURI DRAMUINDU-MI CLIPA: STRĂINE? TOTUŞI, NU.: Da, ea mergea încet, Tărăgănându-şi fiecare pas, Cu ochi pierduţi privind în jur. I-am urmărit uşorul tremurat Al mâinilor, purtându-i Pâin...
sâmbătă, 11 februarie 2017
9/11/2001 nu e rezultat al credintei, ci al crimei organizate
Nu cred in ..religiile care anuleaza umanitatea, compasiunea, CREDINTA, NADEJDEA si DRAGOSTEA din om, din lume, care "militeaza" pentru razboaie intre oameni, care anuleaza Credinta-Increderea. Care, in fapt, IL diminueaza pe Dumnezeu, reducandu-l la micimile din insul mic, frustrat, gol. Credinta inseamna Increderea de a Inflori Lumea lui Dumnezeu. Care e si aici, si acolo. Peste tot.
joi, 9 februarie 2017
firimituri
Am pus îndatoririle pe primul loc.
Fericirea și alte drepturi le-am lăsat
pentru mâine.
Atât de departe, încât. Nici nu-l mai aștept.
Fericirea și alte drepturi le-am lăsat
pentru mâine.
Atât de departe, încât. Nici nu-l mai aștept.
sâmbătă, 28 ianuarie 2017
miercuri, 9 noiembrie 2016
rond/s/tuiri...
In lacrima ce-mi
curge, rana, pe obraji
Rasare, suspendata
inca, lumea
Pe care, odata, am
visat-o, ca si cand ar fi fost
Lumea mea. Dar nu era.
Caci lumea lor e
gratie ce-mi frange
Timpul, respiratia. Si
ieri. Si azi.
Desi parea ca s-ar fi
mai schimbat cate ceva ...
Dar nu-i asa. Doar o
parelnicie. Tot ei sunt
Cei care imi dirijeza
starea de a fi.
Si mie. Si altora. Ca mine.
Necunoscuti.
Sub tampla vremii ne
recunoastem, insa.
Spre ciuda lor. Chiar daca
doar de dupa moarte
Tampla aceasta ne va
ocroti ...
duminică, 8 mai 2016
fragrantza
Inainte sa condamni un om pentru o atitudine ori alta, trebuie mai intai sa cunosti acel om, sa ai referinte umane despre el . Pentru ca exista abordari ale unei cauze dintr-o prea mare sensibilitate, solicitudine, empatibilizare, delicatete - speculate, ulterior, de oportunistii perfect goi si lipsiti de orice alte calitati -, astfel cum si ticalositii, care au mereu nevoie de victime, pot parea eroii unei cauze bune doar pentru ca au tintit cu piatra in "victima la moda"...
miercuri, 18 noiembrie 2015
fanta
tăcere ascunsă-n
surâsul incandescent al
nourului,
ca pre sub patima luminii
să-și revendice
metaforele-imagini
din metafora-umbră
spre metafora-gând nuntit cu sine însuși, întru devenirea
pasului-aripă.
luni, 2 noiembrie 2015
pricinile surasului
...nu-mi plac oamenii-linii, ci doar oamenii ondulati, prin care multicolor trec undele si, in racoarea diminetilor, raman vii, intre lacrimi si surasul florii soarelui, fante luminoase pe o planeta rotunda, pastrand gandul bun al lui Dumnezeu uitat in pana pe care doar ei, "ondulatii", o mai pot vedea in aripa-n zbor a porumbelului alb...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)








