NoveDecembre

Am zburat pre deasupra lucrurilor. Cand mi s-a frant o aripa Am cazut in ele Si le-am cunoscut Prin carne si sange. Ulterior, pana in plus. Cu fiecare noua scoborare in ele Zborul si cunoasterea Tot mai una devenind.

Res/pir.Gand

Te afunzi in clipa de-acum. Dramuind secunda. Unda prin care timpul se lafaie in propriul spatiu. Regasindu-se, deplin. Iar sinele tau preia din seva Sinelui deplin din care vine Si devine. Cu cat esti in stare sa adaugi Prin drumul in care-l porti. Rastalmacind unda Prindem sau pierdem Secunda.

Compozitorul e treaz. Notele-i macină-n rărunchi neliniştile. Tună şi fulgeră de plăcerea scrâşnirii-ntre oase-a cheii. Sol.

In trecere

prezenta. absenta. intre ele un suras, o atingere, un nerv, hrana, cumparaturi, vacante, taceri, raspunsuri, intrebati, taceti, nervi, atingeri, pasi, priviri ura, dragoste,dimineti, aglomeratie, intrebari, stresul intalnirii, plictiseala, dupa amiaza, pranz, cina, apa,soare, ciment, padure, floare, pisica, televizor, caine, adidasi calculator, telefon, sunet, voce, muzica, teatru, parere, amabilitate, ostilitate, prezenta. tacere. amintire. tristete. arome. absenta. si dupa un timp, asteptarea dispare.iar fulgul se lasa presarat in soapta peste toate cele cinci simturile. cei norocosi se mai regadesc in al saselea. cand si cand. pe simtitealea ori pur di simplu, direct in pas...

Spiraland

 M-am intersectat cu sute de oameni. Au trecut prin viata mea. Am trecut prin viata lor. Uzualele relatii comerciale ake celor care isi sunt contempirani.

Exists insa cativa, nici rude de sange si nici titi contempirani, a caror trecere, prin cuvant, sunrt, imagibe, idee, ori prezenta cuprinzandu-le pe toate dinainte, care fac parte din mine, sunt caramizi de suflet-sange-gand transferate in ADN ul pasilor mei prin lune, al chiar prezentei mele in lume.

Timpul?..

Spatiul?...

Impreuna suntem atempirali, plutind in Universul moleculei din Suflu.

Rug

La inceput totul poate fi un cosmar cu parinti-fiare, ori un camp de floarea-soarelui pe care nu te mai saturi sa il privesti, contempli, sa te identifici pana la petale cu el. Cu timpul, daca ai noroc, incepi sa visezi, sa admiri, sa simti ca poti face din vis un templu, templul timpului tau inflorit. Pe masura ce cunosti, recunosti, ori iti julesti clipa cea repede, trecand de la extaz la agonii, descoperi ca insii din care faci parte, ca specie, au fost si sunt capabili de fapte abominabile, de crime abjecte, ca, sub chipul si asemanarea lui Dumnezeu, deseori se ascunde fiara. Sufletul iti tremura sub asta povara. Ramai in specie, intri in rand. Ori stai pe margine. Glisand fantomatic. Si timpul iti trece. Templul rezista sau redevine nisip. Iar campul de floarea-soarelui se retrage in vreun ciuline din campul pustiu al trecerii si petrecerii visului din petala in tepii unui baragan pierdut in galaxie.

Distanțe

 In urma pasilor nostri grabiti spre niciunde, pierdem chiar sansa urmelor. A impresiilor vii despre noi insine, despre verde si viu, despre aer, apa, lumina, despre secunda prietena, despre viata noastra. Murind-o continuu printr-o neglijenta criminala fata de noi insine; aflati in prizonieratul morbid al falsilor nostri semeni, panzele de paianjeni care ne sufoca timpul, destinul, sansa de a ne percepe pe noi insine ca oameni vii, traitori intr-un Univers viu, pe o Planeta vie. Alergam tot mai repede spre propria noastra moarte. Si pe ea ratand-o...

Pasul, ca sens

 

... Există porumbei care nu mai recunosc Bobul de grâu, domesticiți de resturile menajere Ale unei civilizații de plastic. Câini ce-și ajută prietenii, că-s câini, pui ori pisici. Animale a căror privire e tot mai umană Printre oameni care consideră Că pasul e fraierul roții, cuvântul o simplă Locomoție pentru frustrări tot mai acute, Ochii doar plante carnivore, care devoră ce văd, Palma – armă continuă, capul – simplu pretext pentru coafuri și gablonțuri. Sufletul - rana despre care posesorul n-are habar. Lumea cerne ce are.

Salve

Nisip. Scurgandu-se-n clepsidra. Tic-tac. 

A cata oara simtind

Ca povestea în care esti

Nu e a ta. Ca esti doar un observator,

Perna in care se înfig acele 

După ce au fost folosite..

Tic-tac. Frunza uitata-n copac9

Peste care ninge si bate vântul

Iar ea, in virtutea inerției, 

Ramane acolo,  tot mai galbenă,

Uscată, lipită de creanga...

Povestea mea rămâne încă nescrisă,

Netraita. Uitată in roua din

Care mi s-a zămislit primul 

Sunet spre lunea asta.

...

Cred ca am ratat aterizarea. 

Probabil.

Iar povestea mea nu se putea

Pune în scenă aici. 

Tic-tac. Cum ar fi fost

În povestea mea?

Cum as fi fi fost 

Eu însămi în povestea mea?

Rost

  Ca minte un politician, ori alt "gen de profil", e o chestie. Neplacuta, dar ne-am obisnuit cu lucrurile astea. Dar cand Artistul minte, cred ca-si viciaza astfel radacina propriilor talanti. Pentru ca arta e unul din drumurile si caile spre si dinspre Adevar

Anton

 Sufletul cerșetorului înfometat 

Căruia i s-a dăruit o felie de pâine 

Din care, hranind porumbeii și  vrabiutelor 

Se satură mai abitir decât după o masa

Festivă la restaurantul unui hotel de cinci stele, 

Se prelinge pe marginea dimineții,

Într-un surâs larg, sub care ticăloșia 

Se sufoca in propria-i  flegma,

Eliberand omul din fiara.

Rombul oglinzii

Inscriptie pe epiderma mâinii stângi, timp scurmat până la abisul perceptibil al adolescentei,Dar si rană lăsată în surâs de maturii printre care nu te afli, nefiind din categoria lor.Placizi, egoiști, circumscrisă doar. Propriei materii, prizonierii Semnăturii sub pseudonimul... Deasupra hieroglifelor, chihlimbarul.Dedesubt, memoria sangvinizata "clipei cea repede ce ni s-a dat", Resorbita de sufletul diagonala Al surâsului uitat pe umărul drept, Sub forma de înger...

In urmă, nisip

 Timpul ticăie. Tot mai mici, ne ascundem fiecare în spatele cate vreunei impresii.calatorie la marginea stelei. Risipiți de prin lăuntru pe dinafară. Și invers. Rupți de sinea cea caldă a noastră. Tremurand. In urma propriilor pași. Clip. A. Cea repede. Ce ni se ia

Dinspre afara

 Nu mai caut prietenia oamenilor, prefer împrietenirea cu păsările, cu animalele, cu celelalte vieţuitoare, astfel starea mea fiindu-mi mult mai corect şi coerent decelată în acest tip de ..împrietenire, falsul oamenilor fiind astfel evitat. Dacă îţi poţi apropia o altă vieţuitoare, în afara omului, este posibil ca în adâncul tău să fi reuşit să omori mai mult din fiară şi să adopţi mai mult din starea Raiului ...

Hi

Tangent, paralel

 Oamenii violenţi sunt oameni cu probleme de sănătate mentală ori cu grave tare în educaţie. Formele de violenţă ale "oamenilor inteligenţi" sunt încadrabile şi în dictonul divide et impera, folosind orice mijloace întru a-i face/determina pe ceilalţi să-şi scoată ochii, tu, fals-ingenuu, privindu-i ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, atent doar să culegi toate foloasele încăierărilor respective. Violenţa proştilor, ca şi violenţa deştepţilor are repercusiuni la fel de dramatice, prima fiind mai vizibilă - comparativ cu a doua. Cum am mai spus, unele animale, prin educaţie, devin mai puţin violente, adică momentele în care devin violente sunt altfel, nu mai sunt continue, ceva învaţă învăţând. Ar trebui ca şi la oameni educaţia să determine comportamente mai puţin violente. În fapt, se diminuează "violenţa vizibilă, direct sonoră", însă, adesea, formele de violenţă sunt mult mai insinuoase, determinându-i pe alţii ..să-şi iasă din pepeni, să ..devină violenţi, cu atât mai mult cu cât aceste victime ale "inteligenţilor" nu-şi pot da seama imediat că reacţia lor e una scontată, pe psihologie directă ori inversă, iar când îşi dau seama, deseori e puţintel prea târziu: vor plăti ce au făcut, violenţi fiind, ori au devenit deja ridicoli, jenanţi - prin forma de violenţă exprimată "la prima mână". E o situaţie tot mai delicată să te manifeşti, spectator fiind, la scene de violenţă, în special domestică. Pentru că vei deveni victimă, în locul victimei din "exerciţiul la care erai spectator", adesea nerezolvând nimic. Pentru că, la violenţa domestică, adesea există şi un masochism al relaţiilor, reuşind tu, ca spectator, să devii victima ulterioară a .. ambilor combatanţi (ce se .. duşmăneau cu invective ori/şi cu pumni şi palme etc). Există şi violenţa aşa-zisului om faţă de păsări, de animale - proprietarul unui cal îl bate până îl omoară. Personal, chiar l-aş brusca pe bruta care face aşa ceva, indiferent de consecinţe. În ce mă priveşte, violenţa faţă de copii şi faţă de animale/păsări - mă doare cel mai mult. Cei mari îşi rezolvă, într-un fel sau altul, problemele. Am mai întâlnit (pe la teveuri) situaţii în care un el a omorât-o pe o ea, vecinii ştiind că acolo sunt scandaluri, că adesea ea ieşea din casă plină de vânătăi etc. Mi se pare complet lipsit de umanitate, fără nicio scuză ca, timp de nu ştiu câte ori, să fii vecin cu astfel de oameni, să sesizezi că scandalurile devin tot mai dese şi mai violente şi tu să faci pe mortu-n păpuşoi! Poţi chema poliţia. Eşti obligat s-o faci. Pentru că este posibil ca acea ea să nu fie în stare să iasă de una singură din iadul respectiv, iar bruta de bărbatu-său să fie necesar să fie pus la punct cu ajutor din afară. E mai bine să dai o declaraţie ulterioară la poliţie, ca martor, decât să participi la înmormântare! Cred că avem nevoie de mai mult suflet, ca să putem trăi onest. lipsurile de tot felul nu sunt o scuză pentru nimeni. Sunt un factor de accentuare a violenţei, dar nu scuză lipsa de reacţie omenească la nişte situaţii. Personal, încerc să mă retrag din mediile violente, să nu am prea multe în comun cu inşii pe care-i observ a fi violenţi - fizic, verbal etc. Pentru că acest gen de oameni electrizează totul în jurul lor şi determină violenţă în lanţ.. Şi eu am unele accese de violenţă, verbală, când nu mă .. extrag la timp din lanţ, dar şi când cad pradă mistificărilor inteligenţilor din categoria divide et impera ... E clar, cam înjur (în gând ori/şi doar bombănind), după care, auzindu-mă, mi se face jenă de mine, şi mă calmez. În timpul ăsta, reconsider situaţia şi mă descopăr, de multe ori, chiar pe mine vinovată, alteori - doar tâmpită. Altcum, sunt atâtea vrăbiuţe, porumbei etc, ce-ţi fură câte-un surâs, încât, privindu-i, începi să faci abstracţie de ţepii falsului aproape ..

Cerc...

 Fără copilărie, lumea aceasta ar fi teribil de-amară, ca, de altfel, şi fără de-mbătrânire, amărăciunea ei n-ar fi aşa de otrăvitoare ...

.achiesez,,,

  Meryl Streep: "Nu mai am răbdare pentru anumite lucruri, nu pentru că aş fi devenit arogantă, ci pur şi simplu pentru că am ajuns la un punct în viaţa mea în care nu mai vreau să-mi pierd timpul cu ceea ce-mi displace sau mă răneşte . Nu am răbdare nici pentru cinism, critici excesive şi cererile de orice natură. Mi-am pierdut dorinţa de a-i multumi pe cei care nu mă plac, de a-i iubi pe cei care nu mă iubesc şi să le zâmbesc celor care nu doresc să-mi zâmbească. Nu mai petrec nici un singur minut cu cei care mint sau doresc să manipuleze. Am decis să nu mai coexist cu pretenţia, ipocrizia, lipsa de onestitate şi laudele ieftine. Nu tolerez erudiţia selectivă nici aroganţa academică. Nu mă împac nici cu bârfele populare. Nu-mi plac conflictul şi comparaţiile. Cred într-o lume a contrariilor şi de aceea evit oamenii cu personalităţi rigide şi inflexibile. În prietenie nu-mi place lipsa de loialitate şi trădarea. Nu mă inteleg cu cei care nu ştiu cum să facă un compliment sau să ofere un cuvânt de încurajare. Exagerările mă plictisesc şi am dificultăţi în a-i accepta pe cei cărora nu le plac animalele. Şi mai presus de orice nu am răbdare nici pentru cineva care nu merită răbdarea mea." Meryl Streep

Glisaj

Merg, merg, alunec pe roțile timpului care-mi sufoca aorta
 Merg, glisez anotimpurile
 trecând dinspre vară direct în  iarna lui decembre. Adulmec secunda ucisă sub șinele
 tramvaiului roșu.
Nici astăzi, în mai, vântului 
Nu-i stă împotrivă
 Sclipirea clipei. Șinele
 Așteaptă, nepăsătoare,
 Roți pe măsură.

 Tic-tac, tic-tac...

Vis

O zi atât de frumoasă, încât îţi vine s-o îmbrăţişezi şi să-ţi pui capul pe inima ei ..

Petală

eram o intamplare, peste care clipa a trecut tacuta, in urma trei sferturi de roua prelungind surasul din ochiul sugubat al unui porumbel. salbatec.