http://www.youtube.com/watch?v=L-5jjTGrTkQ
Plecând, în dimineţile Cireşarului,
Spre drumuri ce-şi cuprind
Înţelesurile în fructul
Ce fost-a mugur,
Mă-ndrept spre oglinda
Ce-mi cară-n fiecare zi
O parte din chip
Într-altă parte.
Nu sunt singură-n drumul meu.
Pe măsură ce-n lumea asta
Rămâne tot mai puţin din mine,
Îngeru-mi se lasă tot mai greu,
Când pe un umăr, când pe altul,
În luptă, pe stângul, cu umbrele...
Uneori purtându-mă pe aripile sale. Însuşi.
...Vedeam oameni care, zice-se,
vorbeau singuri.
Eu cred că, de fapt, traduceau îngerului lor
Impresii ale paşilor petrecători.
Eu cred că ei vorbeau cu îngerulu-şi...
Îndepărtându-se tot mai mult
De propria respiraţie,
De umbre...
Dintru mine chiar ieşise
Timp petrecut între o pană şi alta
Din aripile îngerului.
Nici el înţelegându-şi zborul.
Dar mugurul însuşi fiind.
Eu? El…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu