PALIMPSEST

Eram în pragul cuvintelor.
Le dumiream
Silabă cu silabă.
Literă dintru literă.
Le dumiream,
Oglindindu-mă.
Când, de-odată,
Tu, poetule-mi
Răsărişi în cale,
Strivindu-mi neputiţa,
Mirarea.
Şi pragul acesta-mi răstălmăci
Umbra,
Astfel încât,
Până în fund băui
Cucuta mirării,
Nerisipitoarea.
Pas în literă,
Mers, demers al
Încuviinţării verbului
Prin care drumul
Drumurind drămuia dangătul clipei.
De silabe mă rog,
Chiar de impasibilii
Diftongi ori
Triftongi,
Duceţi-mă-n lumina
Sub care patima vorbei
Capătă sens,
Reinventându-mi fiinţa
Şi Ochiul
Cu care să-mi recunosc
Semenul.

Dar nu pe oricare.
Ci numai pe acela
Care-mi şi este.

29 iulie 2009