Pe dinlăuntru fructele dor cocându-se-n chiar limita lor iar din mustoasa dezlimitare moartea le rumegă fără-ncetare fructele mor fructele dor nelimitate-n dulceaţa lor raza e sus rana e jos trupul de fructe e înca zemos prelins peste timpul în sine întors fructele dor fructele mor în rostuire-nmuindu-se-n dor fructul din sine moare în tine durere-ntru veci pe care-o petreci fructul e rază dorul e bază prin tine trecând cu tine murind pe dinlăuntru copt e-năluntrul rana e fructul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu