Prin noi trec îngeri/
care-și torc secundele/
în căușul palmelor/
câte-unui gând/
ticăit/
prin care creștem/
cu măsura aripilor uitate/
în timpul vizitei, /
pe care ne pricepem să le/
recunoaștem./
Prin noi./
Ei trec./
Mereu.
Atâtea aripi ne pot/
îmblânzi suferința/
rănilor drumului din pași!/
daca le-am recunoaște!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu