Rostuire

Cred ca marele noroc in viata cuiva intervine in momentul in care .. "pune mana pe planurile lui Dumnezeu" pentru el (isi recupereaza "matricea"), urmandu-le ..

Cui mă adresez? Celor foarte puțini cu care am ceva important in comun.

Paradox în mi bemol

Limitele primenesc zarea, uneori. O DETERMINĂ să-şi vină în fire. Însă, dacă ea, zarea, nu-şi redobândeşte INCOMENSURABILITATEA, rămâne goală de chiar siele-şi...

Prieten e acela care te elibereaza

Merg, merg, alunec

Merg, merg, alunec pe roțile timpului care-mi sufoca aorta Merg, glisez anotimpurile trecând dinspre vară direct in iarna lui decembrie Adulmec secunda ucisă sub șinele tramvaiului roșu. Nici astăzi, în mai, vântului Nu-i stă împotrivă Sclipirea clipei. Șinele Așteaptă, nepăsătoare, Roți pe măsură. Tic-tac, tic-tac...

Gand

luptele dintre doi oameni se castiga de unul oricum, dar nu prin moarte. Pentru ca in lupta cu un mort cel viu nu va castiga niciodata, parandu-i-se doar ca l-a infrant pe celalalt, ucigandu-l. De fapt, a mutat tensiunile intr-o alta dimensiune, asupra careia nu mai are niciun control, astfel putandu-se actiona oricand, oricum asupra lui. Singurele batalii castigate sunt cele prin argumentele care devin piese de sah intr-un joc in care adversarii sunt constienti de calitatea pieselor cu care joaca, dar si de calitatea jocului, prin care-l determina pe celalalt sa constientizeze ca la acest nivel, in aceasta faza a marelui joc, esti mai bun decat el. Ca oameni, suntem dotati cu o cantitate prea mare de constiinta, de constienta, de spirit, ca sa conteze genul de "care pe care" mananca, spre-a supravietui, ca la celelalte vietuitoare. Si, a omori ca sa supravietuiesti- la oameni nu inseamna victorie, ci iesirea din matricea umana, spre-a te refugia in cusca istoriei bestiarului...

Semn. Sub timp

nu fac parte dintre cei care se înclină în faţa Sphinxului. prefer gândul tăcut şi speranţa din ochii celui care, în pofida poverii, şi-a scrijelit nădejdea-n rana sub care piatra tremură

Războiul

Ghiocel prăduit de arița bombei Se ascunde uimit In arhiva clipei. Cad bombe sub care ard Suflete albe-ngropate sub brad, Iar zerourile din bănci cresc Sub tona de oase de sub care zvâcnesc Inimi de copii, de ființe, de ghiocei, Clipe devenite pustii sub ura din ei, Șefii bezmetici ai unor puteri ce sufocă. Dar care, și ei, se vor ascunde în magma pământului, devenind Oase roase și putreziciuni găunoase.. însă peste care vor răsări, prin zăpezile altor vremuri, ale unor timpuri mai vii, ghiocei surâzând cerului, care-i va primeni

Fantă

Un inginer bun, cu fler artistic. Orgolios. Și cam atât. Nici măcar un înger ...