Retrospectiv

Sunt un cimitir de visuri. Plina de ramasitele pamantesti Ale clipelor nebotezate, ucise de neputinta, de lasitate, nenuntite cu palma de cer din care s-au nascut. In urma pasului meu Iz de mortificate aripi se imprastie, Ca un parfum citit de un analfabet al Spatiului liber. Al vietii pe care n-am invatat-o Sa-si caute devenirea prin Zborul-spatiu-desavarsibil… Murind in prizonieratul timpului, Vuietul sonor al respiratiei Niciodata cantec nu poate fi.