vineri, 24 iunie 2011
joi, 23 iunie 2011
Feelings by Morris Albert
Sentimentul.
Acea rugăminte a clipei, de a rămâne.
Sentimentul – surâs al valului.
Acel clipit al timpului, multnuntit.
Pasul surâsului.
În care ființa-și striga
Limita.
Gândul nuntit cu sine. Prin care ești.
Acea rugăminte a clipei, de a rămâne.
Sentimentul – surâs al valului.
Acel clipit al timpului, multnuntit.
Pasul surâsului.
În care ființa-și striga
Limita.
Gândul nuntit cu sine. Prin care ești.
miercuri, 22 iunie 2011
DARE
Cred ca marele noroc in viata cuiva intervine in momentul in care .. "pune mana pe planurile lui Dumnezeu" pentru el (isi recupereaza "matricea"), urmandu-le ...
marți, 21 iunie 2011
sâmbătă, 18 iunie 2011
Pe lonjeron, trepte
Pas suspendat.
Rămas în rana întrebării.
Pe o scara imaginară
ale cărei trepte infinite
mă pot pierde
în sinele-mi,
urc.
Și cobor.
Din când în când
dormind pe câte-o treaptă.
Colțuroasă.
Sub care oboseala-mi crește,
invitându-mă-n golul cochiliei
Marelui melc.
Încă nu.
Încă nu, îmi spune al doilea pas,
de rezervă,
care, hipnotic,
mă dăltuiește-n lonjeron,
ocrotitor,
păstrându-mi mersul.
Urcuș.
Coborâș.
Cu icnet de suflet spart
pe câte-o treaptă.
Cu evrica redescoperirii
câtevreunui fragment
din Empireul uitat.
Pas.
Poți zice, la un moment dat,
melc făcându-te-n sinele-ți.
joi, 16 iunie 2011
marți, 14 iunie 2011
EGOtISM
Văd trandafirul.
Îi simt petala.
Inima-l pictează.
Îl cumpăr.
Şi-l dăruiesc.
Spre a-i vedea lumina.
În mine.
luni, 13 iunie 2011
DINSPRE BUNICI DEVENINDU-NE OCHII
Mai plouă cu sunete care a cântec aduc
Din depărtare auzind foşnetul tandru
Ivit printre pletele bătrânului nuc…
Feţe bătrâne fixează pereţii invizibili ai timpului.
Cutele-întelepciune taie orizontul
În patru, semn de orientare într-un spaţiu ales.
În sus şi-n jos
Ochii lor sfarmă-n tăcere
Cuvinte care niciodată nu se vor spune.
În schimb, în stânga şi-n dreapta,
Cu îngeri ori nu,
Mulţi dintre ei pierdutu-s-au în artele
Greului pământ ideologic.
Ieşit-au mai … fragezi de-acolo, iar
Mulţi - chiar mai înalti cu o treaptă ori două…
Un gest nesigur, tremurător, li se
Prelinge spre paşii noştri,
Nesiguri şi ei.
O mână-aripă, în lină zbatere,
Ne lasă miezuri de sens
Risipite-n cojile de nucă ale onomatopeelor…
Nu ştim. Nu pricepem.
Din cute cad cristale ce-şi sparg spirala-n
Caldarâmurile noului secol,
Nimeni nepricepându-le nadirul.
Mai plouă cu sunete care a cântec aduc
Din depărtare auzind foşnetul tandru
Ivit printre pletele bătrânului nuc…
… Feţele-s crunte ori calde
Mirosind a brad uitat într-un colţ, vara.
Mirosind a smirnă şi-a mirth…
Ne privesc. Îi privim. Între noi e rece şi,
În zgomot, mor clipe casate, casante.
Unii de alţii fie-ne-va dor
Când roua mucezi-va două-trei frunze
Pe zâmbetul, de umbră, al lor.
Feţele au nume, destin şi părechi printre îngeri,
Noi însine împrumutându-le masca, la urmâ-ne…
Mai plouă cu sunete care a cântec aduc
Din depărtare auzind foşnetul tandru
Ivit printre pletele bătrânului nuc…
Şi, astfel,
Noi inşine scădem clipa, în crunta neînţelegere.
Iar paşi ce ne poartă, gârbovi, se-ndoaie sub stele,
Sub cratima lunii regăsindu-ne, candizi, odihna.
Mulţimi ai tuturor neînţelesurilor
Şi neînţeleşilor- devenind, totuşi.
Mai plouă cu sunete …
duminică, 12 iunie 2011
Lui P. Gh.
http://www1.peteava.ro/id-78345-petre-gheorghiu-si-victor-rebengiuc-amicii
El
actorul
ucise lei
descoperindu-l
pe Enkidu
dar şi pe însusi
Ghilgameş
suspect de vii
în sine-şi.
În lupta sa
mută
laşităţile
subreferenţialei zile
uitându-le în rana
lui Achile...
Şi-ntors
pe fruntea-i
deja o stea
mai luminoasă
ca un Leu
ducea.
Lucea.
Nu te puteai uita
oricum
la el
actorul
cu un Leu-lumină-n
frunte stându-i!
La rându-ţi
rana lui Achile
trebuia s-o fi pierdut...
El
actorul
ucise lei
descoperindu-l
pe Enkidu
dar şi pe însusi
Ghilgameş
suspect de vii
în sine-şi.
În lupta sa
mută
laşităţile
subreferenţialei zile
uitându-le în rana
lui Achile...
Şi-ntors
pe fruntea-i
deja o stea
mai luminoasă
ca un Leu
ducea.
Lucea.
Nu te puteai uita
oricum
la el
actorul
cu un Leu-lumină-n
frunte stându-i!
La rându-ţi
rana lui Achile
trebuia s-o fi pierdut...
WDCetComp
Tipic
mergea
piticul
roz
pe câmpul
ca mătasea.
Avea un tic:
din când în când
rotea
în juru-şi
inima-i.
... Din colţul serii
un arici
i-o luă drept minge.
Pe rozul câmp
mătasea sa
în rana rozului pitic
creştea.
Ariciul?
Nici habar n-avea
că seara-l folosea.
mergea
piticul
roz
pe câmpul
ca mătasea.
Avea un tic:
din când în când
rotea
în juru-şi
inima-i.
... Din colţul serii
un arici
i-o luă drept minge.
Pe rozul câmp
mătasea sa
în rana rozului pitic
creştea.
Ariciul?
Nici habar n-avea
că seara-l folosea.
vineri, 10 iunie 2011
FOODMATTERS - MANCAREA CONTEAZA
http://www.rainmakerteam.co/video/Foodmatters_ro/foodmatters_ro.html
"Lasa-ti mancarea sa iti devina medicament" (Hipocrate) vs "O pastila pentru fiecare boala..."
"Sanatatea e buna, e logica, dar nu aduce profit. Nu se fac bani din sanatate .... "
"Nutritia optima e medicina zilei de maine"
"Trebuie sa facem din nutritie strategia primara pentru populatie"
"Trebuie sa citesti, trebuie sa cercetezi, trebuie sa vrei aceste informatii" (despre sanatatea ta)
Pentru sanatatea ta, a familiei tale, "trebuie sa iti asumi responsabilitatea", boala fiind si o lipsa de asumare a responsabilitatii, pe care o lasi in sarcina altora, care iti "gestioneaza" sanatatea, viata conform "principiilor lor economice"...
"Lasa-ti mancarea sa iti devina medicament" (Hipocrate) vs "O pastila pentru fiecare boala..."
"Sanatatea e buna, e logica, dar nu aduce profit. Nu se fac bani din sanatate .... "
"Nutritia optima e medicina zilei de maine"
"Trebuie sa facem din nutritie strategia primara pentru populatie"
"Trebuie sa citesti, trebuie sa cercetezi, trebuie sa vrei aceste informatii" (despre sanatatea ta)
Pentru sanatatea ta, a familiei tale, "trebuie sa iti asumi responsabilitatea", boala fiind si o lipsa de asumare a responsabilitatii, pe care o lasi in sarcina altora, care iti "gestioneaza" sanatatea, viata conform "principiilor lor economice"...
joi, 9 iunie 2011
IX. Jordi Savall: Jerusalem, city of two peaces
"Aici, pe acest munte se întâmplă totul. Se face noapte și tot aici vor străluci zorii, tot aici îl vom găsi mâine-dimineață pe Sisif urcându-și stânca. Zeii au crezut că-l condamnă la zădărnicie, dar el a descoperit că ascensiunea însăși e o aventură minunată. Că soarele care-i încălzește brațele lipite de piatră merită să fie iubit, ca și iarba pe care pășește, ca și păsările care zboară deasupra lui și, uneori, în ceasurile de amiază, când ierburile parfumate le îmbată cu mirosul lor, cântă. Apoi, pe munte coboară toamna, iarba se îngălbenește, florile se scutură și, în amurg, Sisif simte că îmbătrânește și devine melancolic. Își aduce aminte câte veri au trecut de când a suit prima oară acest munte. Atunci era foarte tânăr, nici nu simțea greutatea stâncii. Îl înfuria numai gândul că efortul său e zadarnic. Pe urmă a învățat să descopere frumusețea muntelui și, pe măsură ce timpul a trecut, a înțeles că toată bogăția lui se află în aceste urcușuri, găsind astfel înlăuntrul efortului său o recompensă la care zeii nu s-au gândit, deoarece ei n-au priceput niciodată de ce o amiază caldă, când cerul miroase a iarbă dogorâtă de soare, e de-ajuns uneori pentru a face pe cineva fericit; și nici de ce, alteori, fără niciun motiv aparent, oamenii simt nevoia să se grăbească". (A treia iubire - Scrisoare domnului Camus, din SCRISORI IMAGINARE - de Octavian Paler)
miercuri, 8 iunie 2011
STARE A.
e-o stare. pe care-o dibui.
care te-nghite incetul cu incetul.
prin porii memoriei
transpira tot mai des satanicul joc
al lipsei, absentei.
cuvinte dispar.
secundele se-mpiedica unele de altele
bajbaind rostul reflexului conditionat.
ochi privind inauntrul haului.
verbe dezlanate, gesturi ce-ncep
far-a se mai termina,
eul prizonier in sinele care nu se mai recunoaste,
redundant si opac
inauntru si inafara.
parca esti viu. dinafara.
tot mai in afara ta fiind.
dar nici in afara prezent...
din STARE se naste Electra,
ca posibila mama de spaima a Irisei Murdoch...
luni, 6 iunie 2011
Ernesto Sabato - Inainte de tacere
“....deja nu mai sunt nebuni pe lumea asta. Toată lumea este teafără la minte, oribil și monstruos de teafără.” E. Sabato
duminică, 5 iunie 2011
Adrian Papahagi: “Nu concep civilizaţia europeană fără creştinism” (interviu în ziarul Lumina)
”Care ar fi rostul cărturarului în lumea de astăzi, de la noi cel puţin, unde se vorbeşte nu rareori despre un haos? Despre o prelungită reaşezare a valorilor? Care este prestaţia lui în politic?
Îmi place că folosiţi cuvântul cărturar, căzut în desuetudine în epoca de barbarie lingvistică în care trăim. Îl prefer oricând nefericitului adjectiv “intelectual” care, în lipsă de substanţă, se zbate să obţină, prin impostură neologistică, prestigiu semantic. Presupunând că intelectualul şi cărturarul sunt două specii distincte – şi ajung să cred că, spre deosebire de cărturari, “intelectualii” nu pot fi decât publici -, cărturarul se ţine adesea departe de lumea politică. Cu alte cuvinte, cărturarul este personajul niţel inactual care poate fi găsit mai degrabă în bibliotecă decât în studiourile de televiziune. Sunetului şi furiei politicului le preferă “calmul valorilor”; clişeului, instantaneului, butadei le contrapune tomul, acumularea, durata.
Specia intelectualilor a fost descrisă fără complezenţă de Paul Johnson într-o carte memorabilă: de la Rousseau la Sartre şi Foucault, trecând prin Marx, gândirea lor s-ar zice că a avut mai degrabă efecte nefaste. De cealaltă parte, modelul cărturarului desăvârşit este închis în superba formulă prin care Jean Leclercq surprinde esenţa benedictismului: “lâamour des lettres et le désir de Dieu”. Benedictinul sau în genere călugărul cărturar, îndrăgostit de litere şi în căutarea lui Dumnezeu, împlineşte şi transcende totodată idealul cunoaşterii. Este orizontul în care se situează, păstrând proporţiile, modestele mele aspiraţii. Visez la un Vivarium al zilelor noastre, unde exegeza biblică şi studiul literaturii clasice să se regăsească în firească îmbrăţişare. Dar să nu uităm că Vivariumul lui Casiodor este un succedaneu al falimentului politic al senatorului.
Şi fiindcă tot l-am pomenit pe Casiodor, aş spune că, deşi este povestea unui eşec politic, viaţa lui demonstrează că şi cărturarii pot avea un destin public. Îl iau cu autoironie ca model pe Casiodor – un alibi convenabil dacă, după tot ce am spus până acum, s-ar găsi cineva să mă întrebe de ce am abandonat, vremelnic sau definitiv, manuscrisele medievale pentru proiectul politic creştin-democrat sau pentru diplomaţie.”
continuarea aici http://fc-d.ro/2011/05/adrian-papahagi-nu-concep-civilizatia-europeana-fara-crestinism-interviu-in-ziarul-lumina/
Samuel Barber - Adagio for Strings
Creștinismul a primenit umanul, omul.
Unii, luciferici, l-au ”socializat” în umanism,
în timp ce alții, demonizați, l-au pierdut în comunism.
Și creștinismul și pe om.
Negustorii din Templu ucid ce-a mai rămas.
Unii, luciferici, l-au ”socializat” în umanism,
în timp ce alții, demonizați, l-au pierdut în comunism.
Și creștinismul și pe om.
Negustorii din Templu ucid ce-a mai rămas.
vineri, 3 iunie 2011
joi, 2 iunie 2011
The Temperance Seven - You're Driving Me Crazy
PERSON(IF)ICARE
Tic-tac, tic-tac
Pandore-n hamac
Se leagănă slobode
Scuipându-şi din lob/ode:
În lobul de-a stânga,
Ciupindu-şi nătânga
Spargere-n cremene:
Preţuri – asemene;
În lobul de-a dreapta:
Cucuta – neleapca.
Tic-tac-ul scorţos,
La preţ – firoscos,
Nu-şi lasă din termene,
Vădindu-se-asemene.
Si-uimit,-o …pandoră
Stupcheşte în .. floră,
De-o oră. Pe cremene.
miercuri, 1 iunie 2011
reflexe neconditionate
Ce înseamnă – progres?
Să fii tâmpit, vorbind la celular, ori ticălos –
de la etajul al 120-lea al firmei tale?
Să mergi spre moarte cu 250 Km pe oră şi să-ţi cunoşti familia între funcţia de „Să trăiţi, am înţeles!”
şi –ntre cea de „Faci doar ce spun eu!”?
Să butonezi pe telecomandă 100 de programe din care nu mai înţelegi nimic, zappând prin viaţă (vorba unui film…)
fără-a mai pricepe ceva?
Ori să te pierzi pe tastatura unui computer,
căutând infinitul exact în programul LIMITĂ,
„apropiindu-te” de umbre şi înstrăinându-te de cei de lângă tine?
Nu, personal nu sunt progresistă!
Nici chiar … liber schimbistă…
Există un … progres tehnologic, al instrumentelor pe care le folosim, care, unele din ele – ne limitează, în fapt, existenţele.
Există descoperiri care au îmbunătăţit speranţa de viaţă şi
calitatea vieţii.
Din punctul acesta de vedere, cu umilinţă, recunosc faptul că există … noutăţi coerente şi valabile.
Dar, unele din ele, înlocuiesc alte tehnici, cel puţin la fel de bune, având efecte secundare mult mai nocive!
*
Aşadar, trăiesc folosind, cât mă pricep, tehnologia epocii mele,
dar nu consider că sunt superioară unei … Laure de-acum 500 de ani
(ori de-acum o mie-două de ani),
deşi, bagajul de cunoştinţe, diferit,
este şi cauza unei anumite emancipări…
Dar, în faţa lucrurilor corecte,
grave ori frumoase ale vieţii
reacţiile mele nu sunt cu mult diferite!
Ba, din unele puncte cu vedere la … mare,
pot avea sincope şi lipsuri, fiind mai puţin corecte ori coerente. Poluările multiprogresiste determinându-mă să nu fiu
cu nimic mai bună decât acea Laură care-şi spăla rufele la râul
în care peştii încă-şi puteau duce existenţele lor coerente…
şi să am reacţii „dirijate” de alţii într-o măsură mult mai mare acum, decât atunci.
Deci, în mod profund, să fiu mai puţin eu însămi acum, decât atunci! Întrucât „dresajul” subliminal este una din ….. fazele progresului!
În concluzie, cred în acumulări, care se câştigă, ori care se pierd,
care se asumă-n salturi – în cadrul unor generaţii,
dar nu cred în progres ca-ntr-o linie matematică dreaptă şi-nspre ”verticală de oblică diagonală”
(plină de puncte dodoloaţe şi-n ordine!),
în care cifrele să danseze armonios!
Aşadar, să fim serioşi.
Şi smeriţi.
Restul vine, pleacă – împreună cu noi ori fără de noi.
P.S. Dar, mă contrazic!
E, totuşi, un progres – între a putea ucide un om cu o sabie şi a-ţi permite să ucizi milioane, printr-o simplă apăsare de buton, nu?
Laura Ion -având funcţia de … retrogradă abscisă…
http://www.trilulilu.ro/Luminita2007/5d1a901e10a8aa
http://www.trilulilu.ro/Luminita2007/5d1a901e10a8aa
marți, 31 mai 2011
Maureen Fleming Dialogue of Self and Soul excerpt
…
…& comp.
Gâștele sălbatice ale Selmei
Îmi purtau pașii pe drumuri a căror bogăție
n-aveam întotdeuna tihnă s-o înțeleg.
Selma se încăpățâna!
Îmi trimitea poemele lui Nelly Sach,
Laureata nobilă a nașterii mele,
Pentru-a mă trezi.
Dar eu, orbită de umbrele tehnicii,
Nu-nțelegeam. Și pășeam
Abstrasă în/de inconștiența mea,
Pe un drum care, totuși,
Nu știu cum, dar se-ntorcea-n lumină și el.
… Din când în gând…
Gâsca sălbatecă, Selma,
Îmi trimitea câte-o fantă din pană
Întru recunoaștere.
De ce?
Zburam? Încă nu …
@
…& comp.
Gâștele sălbatice ale Selmei
Îmi purtau pașii pe drumuri a căror bogăție
n-aveam întotdeuna tihnă s-o înțeleg.
Selma se încăpățâna!
Îmi trimitea poemele lui Nelly Sach,
Laureata nobilă a nașterii mele,
Pentru-a mă trezi.
Dar eu, orbită de umbrele tehnicii,
Nu-nțelegeam. Și pășeam
Abstrasă în/de inconștiența mea,
Pe un drum care, totuși,
Nu știu cum, dar se-ntorcea-n lumină și el.
… Din când în gând…
Gâsca sălbatecă, Selma,
Îmi trimitea câte-o fantă din pană
Întru recunoaștere.
De ce?
Zburam? Încă nu …
@
Piatra de MUŞCEL (Via CÂMPULUNG-MUŞCEL)
Râul Târgului curge liniştit, deşi e un pic nervos din fire. Vine dinspre munte şi-n aval apa are alte doruri. Dinspre Mateiaş, amintirile râului coboară ca o luptă-ntre daci şi romani, întru naşterea poporului român. Adică, o luptă în care învingător e-un al treilea, în timp…
Apa macină stânca, croindu-şi stările în sufletul ei. Totodată, dându-i astfel şansa stâncii de a se opune, pentru a-şi contura punctul de rezistenţă. De a-şi împlini existenţa, esenţa.
Omul de munte, în plimbările sale, aducând acasă piatră cu piatră (pentru toate nodurile din semnele cercului său interior…), a pus temelie casei sale. O temelie în care muzica râului – pe versurile respirânde ale pietrei – l-a păstrat vertical.
Şi, casa construită pe temelie de piatră, pe care n-a surpat-o nici timpul şi nici vremurile, cu istoriile (isteriile) lor, stă mândră pe strada numită, la rândul ei, „Calea Pietroasă”, pe care, mergând, simţi încă furioasa curgere a râului, dinspre amonte-n aval.
Fiind locul de refugiu al câtorva generaţii (a fost construită-nspre mijlocul secolului al XIX-lea), cărora le ştie fiecare sentiment şi respiraţie, auzind totodată ţipătul câtorva zeci de prunci – la naştere (fenomen ce se petrecea-ntre zidurile sale), ea-şi cuibăreşte sensurile în inefabilul, puţin colţos, al bucăţilor inegale de stâncă…
Zidul casei, de piatră şi el, toarce liniştit şi singur (actualii locatari – generaţia de-acum – sunt plecaţi în America, venind aici doar în timpul verii) – păstrând în sine, ca-ntr-un album pe care numai iniţiaţi-l pot cunoaşte, poveştile omătului, lângă cele-ale vânturilor de toamnă şi primăvară, pentru-a le spune-n visele musafirilor din timpul verii.
Astfel că, piatra albă de Muscel îşi face simţită prezenţa pe străzile New York-ului, prin pasul muşcelenilor care continuă-n mers poveştile pietrei (auzite-n adierile de fân şi speranţă-ale verilor), rezistând în visuri şi şanse, chiar şi pe-acolo, “peste baltă”, într-un destin - sens al respiraţiei - vertical.
Mai mult, temeliile multor biserici din ţară sunt construite din piatră albă de Muşcel (ba chiar şi de prin vecini…).
Astfel, întorcându-ne-n amontele inimii, ne regăsim lumea întru care naşterea noastră temelie-ntemeietoare-şi recunoaşte în lacrima-stalactită a pietrei-casă.
luni, 30 mai 2011
vectori
cata atentie si determinare avem in (re)denumirea lucrurilor, atata sens dintru ele pastram...
vineri, 27 mai 2011
Silence - Jan Garbarek,Egberto Gismonti,Charlie Haden
Tăcând, tăcerea învață să zboare
prelungindu-se-n valul gândului,
dintru care
onomatopeea mării
recunoaște sarea și osul -
prinosul
secundei, tonul de aur al viului.
De sub privirea cuvântului mut
eu de mine ascult,
tu pe tine de vezi,
ei se preumbla-n sine,
cu tălpile goale pe nisipul clepsidrei călcând,
recunoscându-ne toți în matricea privirii,
în tonul de aur al viului,
prinos al secundei.
http://youtu.be/eq0EWNuR1H8
V-A-R-Ă
Roua-n petale.
Sarea-n tipare.
Râul agale
Toarce la soare.
Salcia-n vals.
Cucul în ceas.
Refrenul fals
Se-aude-n pas.
Printre cărări
Curg depărtări,
Iar către maluri
Respiră valuri.
În nuci e vară.
Pe drumuri coboară
Vise-n cirezi.
Uitate-n amiezi.
Petalele-n rouă,
Iar luna e nouă
Pierdută-n tipare
De sare și mare.
joi, 26 mai 2011
TRUDĂ
Turmele înfulecau
Urmele ce rămâneau
Din marele os
Peste care deja
Se lăsase
Timpul geros
Al desfiinţării identităţii.
La pas mergeau
Generalii băţoşi ce-şi scoteau
Din când în când
Câte-un gând
La mezat
Să le fie
De turme sărutat.
Gârbova turmă
Din amnezica urmă
A basmelor
Despre ce-au fost odată
Oamenii
Când fiecare-şi era
O poveste ce nu se sfârşea
Revenea
Buimacă de nepricepute sensuri
Dansând pe lespezi de piatră
Concentrice jocuri
Ce urmau să-i redefinească
Numirea firească.
Dar lipsea centrul
Cercului.
Încă lipsea
Punctul ce turma
O chiar putea desfiinţa
Ca amalgam haotic
De amintiri nepricepute
Care-şi chemau hipnotic
Altarele infinite
Ce-ar fi readus
Mersul cu fruntea spre sus.
Încă-n bezmetice
Şi nedevenitoare petece
Turma-şi plimbă neputinţele
Încercându-şi rugătoare
Drumul spre centrul
Soarelui din mare.
Din marea sufletelor vii.
luni, 23 mai 2011
Finitudine
Nu. Venele, capilarele, arterele chiar,
Nu au devenit nici aripi, nici pene, nici fluvii
Eliberate-n mări şi oceane.
Ci doar sârma ghimpată
Prin care mâinile târzii ale-austrului
Se preumblă bezmetic şi, sacadat, urduros,
Compune opera de trei parale-a
Micului infern: infinitul pasului-zar.
ziduri
Am obosit să-mi inventez bucurii,
să … brevetez relaţii sociale unde nu-s,
ori să întretin “prietenii” imaginare…
Merg pe stradă printre oameni destul de oarecare,
care mă privesc cu ochi de toate nuanţele,
numai cu bunăvoinţă, nu.
Mă … livrez ruginind-mi neuronii şi terciundu-mi aorta-n dialoguri purtate doar între … ochiul meu cu imaginea-i, din oglindă…
Prea multe bune intenţii care nu au niciun răspuns!
Zdrenţuite de tăcere,
murmurul propriu nemaifiind în stare să inducă în eroare …
Paşi-mi se pierd,
tot mai târzii,
printr-o lume cu care asemănările-mi sunt tot mai trecătoare.
Strălucirea ochilor mei,
pierdută pentru-a dubla conturile unor stăpâni ahtiaţi după banii lor,
începe să strecoare tot mai dese umbre şi-n sufletul meu.
Unde-s aşa-zişii de semeni?
Li s-au uscat cireşele-n gâtlej?
Microritmuri "sarate ca- bucate"
Microritmuri "sarate" ca-n Bucate :) Slideshow: Laura’s trip to Pitesti, Romania was created by TripAdvisor. See another Pitesti slideshow. Create a free slideshow with music from your travel photos.
sâmbătă, 21 mai 2011
vineri, 20 mai 2011
CĂLUȚUL BRUN
Mergea plecându-și capul - la fiecare pas pestriț (puțin cam șchiop fiind) -
Iar din căruță - stăpânul său îl biciuia de zor (recoltă de fier vechi cărând).
În dimineața zilei ce-o descriu - calul cel brun doar apă dintr-un lac băuse,
Nu pentru alta, dar lacrima, ce îi căzu din ochiul drept, din apă-i se prelinse …
Pe drumul pietruit - galopul său pestriț cânta un viers de jale.
N-avea pe nimeni … dintr-ai lui, să-i iasă-n cale…
Și, la un strop de tihnă, binemeritată,
O mângâiere să-i ofere pe coama-i înstelată;
Si - de putea - o mână de grăunțe să-i aducă,
Ar fi-nmuiat chiar cerul căluților de sticlă!
Dar nu. Doar biciul stăpânului îl simte, grumazu-i tremurând sub lovitură!
Pe drumul pietruit niciun alt om nu pare să simtă cum lacrima-i susură
Din ochiul său cel blând …
Mergea.
Plecându-și capul.
Stăpânul său, înfierbântat de pradă,
Lovea, icnind.
Și-n jur, tăcere.
Doar praful drumului
din urma roibului rănit
urca spre stele.
joi, 19 mai 2011
Sclipire
Spre nouri dramuindu-mi clipa,
nisipul din clepsindra-mi se zbate in urechi,
iar pasul mi se-nvarte-n cercul unui inger ratacit
miercuri, 18 mai 2011
sâmbătă, 14 mai 2011
Peisaj diurn...
La dreapta, un perete concav, din inox.
La stanga, un zid drept, din inox.
In spate, un gand colturos, din inox.
Drumul din fata s-a topit in reflexul-inox.
Jos, geme osu'-n-caldaram,
iar "sus", in tacere,
se lucreaza
la imbunatatirea tehnologiei de prelucrare a inoxului...
joi, 12 mai 2011
Air Suite Nr. 3 (Johann Sebastian Bach)
Paşii trecătorilor zdrobesc blânda clipă/
Şi-n urma-le culeg doar zgrunţurosul nisip
vineri, 6 mai 2011
luni, 25 aprilie 2011
sâmbătă, 23 aprilie 2011
UN PASTE DEPLIN, BINECUVANTAT!
PASTE BINECUVANTAT, CU SUFLETUL PREGATIT DE PRIMIREA SFINTEI SI BINEFACATOAREI LUMINI, INTRU DEPLINATATEA TRAIRII PROPRIEI VIETI, IMPREUNA CU TOTI CEI DRAGI, CU SEMENII, INTRU ASEMENEA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS!
SANATATE, TIHNAITA FRUMUSETE, AGAPE, SPERANTA, CREDINTA BINELUCRATOARE!
http://youtu.be/CoHART48QF4
http://youtu.be/xxTDt50vwu0
marți, 19 aprilie 2011
duminică, 17 aprilie 2011
PARABOLE ALE RAULUI SI RAUTATII - 50 de minute cu Plesu si Liiceanu
http://www.tvr.ro/inregistrari.php?file=DATA-2011-04-17-17-49.flv&id=50%20de%20minute%20cu%20Plesu%20si%20Liiceanu
http://www.tvr.ro/inregistrari.php?file=DATA-2011-04-17-17-49.flv&id=50%20de%20minute%20cu%20Plesu%20si%20Liiceanu
duminică, 10 aprilie 2011
marți, 5 aprilie 2011
luni, 4 aprilie 2011
PLESU si LIICEANU - DESPRE CEI NESTIUTI - TVR1 - 03.04.2011.mp4
"Dreptatea este de a-l cinsti pe păstrător în numele a ceea ce păstrează. La fel de mult precum mă cinstesc pe mine însumi. Căci el reflectă aceeaşi lumină. Oricât de puţin vizibilă ar fi în el această lumină. Dreptatea este să-l consideri ca vehicul şi ca drum." (Antoine de Saint-Exupery - Citadela)
duminică, 3 aprilie 2011
The Mirror (Tarkovsky) 1974 " Зеркало" Subtitles (ENGLISH, RO, SP, FR, P...
http://www.youtube.com/watch?v=khrb2WUUlLY
joi, 31 martie 2011
duminică, 27 martie 2011
sâmbătă, 26 martie 2011
LĂUNTRICA-MI MARE, CE PLÎNGE-N COLŢUL STÂNCII
petrecându-mi timpul prin vaduri,
pasul meu, cald prin dorinţa-mpreunării cu valul,
se preschimbă-n fiinţa mersului însusi.
apa, domolită de tăcuta punere la punct
a stâncilor,
ruşinoasă-mi se strecoară printre cele zece
degete, numărându-le-n infinitul fiecărei dimineţi,
ca să le simtă prezenţa-n sine-şi.
ca de pe sub un umăr de nor,
mâna-mi se coboară de pe coama florii de colţ,
sub care muntele-şi petrece surâsul.
sub pas şi mână,
fiinţa-mi rosteşte starea de sânge-surâs
a Terrei,
printre pletele căreia
tictacul inimii mele-şi preschimbă timpul,
de la copilul zglobiu, la capul uşor pleşuv,
printre nisipul clepsidrei care-şi
răstoarnă visu-n coşmarul ochiului pustiu,
de alături,
prin care chiar ochiu-mi
îsi plânge rana din colţosul cuvânt al stâncosului austru,
lăuntrica-mi mare din briza-nserării crescând...
joi, 24 martie 2011
luni, 21 martie 2011
marți, 15 martie 2011
Perlman play's Rachmaninoff 's vocalise
Din margini mi se preschimbă sensu-n rouă.
Printre mesteceni, gându-n sfioasă reverenţă-mi
se ascunde-n clipă.
Şi-n toată revărsarea de mirifici muguri,
eu mă retrag,
tăcută, în petală,
valsând cu brizele-nserării,
valsând cu brizele-nserării,
spre-a-mi regăsi tulpina-n mare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)