"Cică vreo cinci sute de nevăzători conduc în România cu permise în regulă. Lor li se adaugă diverşi membri prin Legislativ şi Executiv care nu au ajuns nici ei să orbecăie prin politica noastră publică fără autorizaţie, ci cu votul unora dintre noi. Cei care au scris Legea lustraţiei (imediat declarată neconstituţională de CC, după cum v-am anunţat dinainte - nu poţi condamna oamenii că aparţin unor categorii), cei care secretă zilnic mici şi mari excepţii de la regimul achiziţiilor publice europene, că e vorba de eliminat avize de la Ministerul Culturii pentru constructori sau de parteneriate cu privatul nostru de casă, sunt toţi aleşii cuiva."
continuarea aici:http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/de-ce-ne-meritam-criza-189617.html
duminică, 13 iunie 2010
sâmbătă, 12 iunie 2010
Andrzej Jagodziński - Ja nie chcę spać
din ceţurile pâclei ieşind, cu fruntea lipită de nerisipitoarea structură a sunetului-pas
joi, 10 iunie 2010
miercuri, 9 iunie 2010
sâmbătă, 29 mai 2010
VAL
Marea-şi uita întelesurile
Între coastele mele
Pe care le topea-ntre valuri.
Mă prelucra, mă inventa,
Mă conţinea,
Gravidă cu mine –
Mă năştea dintre scoici,
Ca pe-o posibilă perlă ...
Între coastele mele
Pe care le topea-ntre valuri.
Mă prelucra, mă inventa,
Mă conţinea,
Gravidă cu mine –
Mă năştea dintre scoici,
Ca pe-o posibilă perlă ...
RITM
Pescăruşu-şi căuta
Umbra în mare.
De fiecare dată
Găsind-o preschimbată-n peşte.
Şi, astfel, zborul său
Din umbră-i creştea.
miercuri, 26 mai 2010
luni, 17 mai 2010
POLI/TICHII
În ghimpii trandafirului,
clepsidra-şi prinde nartul, nadirul.
Risipitor curge, cu sânge,
Privirea, ce-n spaimă se strânge.
Petale din ochi se-agaţă
De limita-cadru
A legii minimei rezistenţe.
Preumblă prin paşi veştede
Gânduri umbrite.
Mai mult ca imperfectul
continuu
constrânge în limite fructul.
În urmă privind.
Şi-nainte - orizont aburind.
Dinspre care, imagini carnivore
Ni se strecoară,
Aparent ludic, în secunde, în ore.
Mai suntem, mai fi-vom-fi
Cuvintele de baştină ale inimii?
Sau, năruindu-ne-n proprii-i paşi,
Ne lăsăm, umbratici,
În viersul noetic al reversului oglinzii-ataş?
Un ghimpe ne creşte-n timpan.
Clepsidra-n cadran
Spasmotic se-ndoaie sub propria-i
Cenuşă hipotalamică,
Sub care ceru-i pustiu.
... prin ghimpii trandafirului
clepsidra-şi risipeşte nadirul.
17 mai 2010
clepsidra-şi prinde nartul, nadirul.
Risipitor curge, cu sânge,
Privirea, ce-n spaimă se strânge.
Petale din ochi se-agaţă
De limita-cadru
A legii minimei rezistenţe.
Preumblă prin paşi veştede
Gânduri umbrite.
Mai mult ca imperfectul
continuu
constrânge în limite fructul.
În urmă privind.
Şi-nainte - orizont aburind.
Dinspre care, imagini carnivore
Ni se strecoară,
Aparent ludic, în secunde, în ore.
Mai suntem, mai fi-vom-fi
Cuvintele de baştină ale inimii?
Sau, năruindu-ne-n proprii-i paşi,
Ne lăsăm, umbratici,
În viersul noetic al reversului oglinzii-ataş?
Un ghimpe ne creşte-n timpan.
Clepsidra-n cadran
Spasmotic se-ndoaie sub propria-i
Cenuşă hipotalamică,
Sub care ceru-i pustiu.
... prin ghimpii trandafirului
clepsidra-şi risipeşte nadirul.
17 mai 2010
duminică, 16 mai 2010
proximităţi
Cum dispar ele, chipurile, unele într-altele, ascunzându-se ba sub o privire, ba sub o cută sonoră ori sub un gând multiplu de trei.
Imersiuni tot mai adânci, uneori răstălmăcitoare, alteori pline de tâlc ori de umbre, într-o fiinţă dinspre/despre care nu ştim mai nimic.
Chipurile în spatele cărora stau ochi, ori deja gânduri, judecăţi sau, deja, verdicte. Dinspre care vine un zâmbet, o piatră, oricând, orice.. Perisabile, căzând în cutele timpului, uitând, adesea, asta; nisip.
Ele, feţele acestea purtătoare de respiraţie, cât bine pot face, dar şi cât rău!
Sub unda sonoră a pasului fragedei note "Mi", poate fi-vor ..."Sol" de bună vecinătate în proximitatea clipei ...
Imersiuni tot mai adânci, uneori răstălmăcitoare, alteori pline de tâlc ori de umbre, într-o fiinţă dinspre/despre care nu ştim mai nimic.
Chipurile în spatele cărora stau ochi, ori deja gânduri, judecăţi sau, deja, verdicte. Dinspre care vine un zâmbet, o piatră, oricând, orice.. Perisabile, căzând în cutele timpului, uitând, adesea, asta; nisip.
Ele, feţele acestea purtătoare de respiraţie, cât bine pot face, dar şi cât rău!
Sub unda sonoră a pasului fragedei note "Mi", poate fi-vor ..."Sol" de bună vecinătate în proximitatea clipei ...
duminică, 25 aprilie 2010
marți, 20 aprilie 2010
vineri, 16 aprilie 2010
la marginea ceţii
La marginea ceţii e frig.
Lumina tremură, cuvântul e rană.
Pasul călătorului risipeşte
tăcut
ultima respiraţie a visului.
Acolo doar frica-şi priveşte-n
oglindă victoria.
Şi cezarul,
năpârlit sub jarul puterii.
La marginea ceţii
din om
nu mai rămâne decât umbra.
Ce-i cuprinde, tăcută,
chiar gândul.
Un gol nenuntit
împresoară fiinţa.
Şi victimă, şi călău,
acolo-s egali,
în cele din urmă.
Chiar dacă seva unuia
se scurge-n caverna de ură
a celuilalt.
miercuri, 14 aprilie 2010
sinapse
nu fac parte dintre cei care se înclină în faţa Sphinxului. prefer gândul tăcut şi speranţa din ochii celui care, în pofida poverii, şi-a scrijelit nădejdea-n rana sub care piatra tremură; şi, ca să nu fiu în ... trend, consider că Sphinxul nu are legătură cu Dumnezeu, ci doar cu voinţa de putere a faraonului.
miercuri, 7 aprilie 2010
Sigur Rós - Festival
Sigur Rós (AFI ['sɪːɣʏr rouːs], din islandeză Roza Victoriei) este o formaţie muzicală islandeză, care foloseste sunete specifice, cu influenţe luate din rock şi muzică clasică.
Componenţă:
Jón Þór “Jónsi” Birgisson – voce, chitară, chitară cu arcuş, clape, armonică, banjo
Georg “Goggi” Hólm – chitară bas, glockenspiel
Kjartan “Kjarri” Sveinsson – clape, pian, orgă, chitară, flaut, fluier, oboi, banjo (1998–prezent)
Orri Páll Dýrason – tobe, clape (1999–prezent)
Sigur Rós- Ára bátur
Bărci.
Preschimbate-n gândul
ce culege din lume
doar floarea.
Spre gustul suprem: Iluminarea.
Lumină spre alţii fiind,
din lacrima ploilor tuturor timpurilor,
crescând, luminând.
...
Barcă-mi fu şederea.
Pe ape curgându-mi fiirea.
Şi-n vâslă urmarea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)