Muzica: Formatia vocal-instrumentala de muzica veche "Anton Pann"
http://www.youtube.com/watch?v=kqu5CHOOLxg
aproximări poetice, prozaice, clivaje la limita pasului comun
Faceți căutări pe acest blog
marți, 2 iunie 2009
vineri, 29 mai 2009
STARE
http://www.youtube.com/watch?v=yY2Ugpst9VY
În castelul meu e vară
Soarele s-a lămurit:
Razele îl înconjoară
Să-l ferească de umbrit…
În castelul meu de frunze
E doar vară. Şi-au plecat
Rândurile risipinde
Ale timpului, uitat.
Bat secundele în valuri
Să re-ntoarcă-ntre clepsidre
Ale frunzelor voaluri
Şi castelul să-mi închidă.
Dar tic-tacul nu mai are
Sarea mării aurită.
El doar trece, poate doare
Şi se sfarmă-ntr-o absidă…
În castelul meu e vară!
Vară veşnică şi blândă.
Peste care se coboară
Doar un pas, ca o izbândă.
În castelul meu e vară
Soarele s-a lămurit:
Razele îl înconjoară
Să-l ferească de umbrit…
În castelul meu de frunze
E doar vară. Şi-au plecat
Rândurile risipinde
Ale timpului, uitat.
Bat secundele în valuri
Să re-ntoarcă-ntre clepsidre
Ale frunzelor voaluri
Şi castelul să-mi închidă.
Dar tic-tacul nu mai are
Sarea mării aurită.
El doar trece, poate doare
Şi se sfarmă-ntr-o absidă…
În castelul meu e vară!
Vară veşnică şi blândă.
Peste care se coboară
Doar un pas, ca o izbândă.
dia(helios)log
http://www.youtube.com/watch?v=KRjxraeiaPA
@ Mulțumesc @ - înseamna, de fapt:
@ Adio. M-ai reîntâlnit cu mine! @
Pe drumul dintre
Câmpurile cu Floarea-Soarelui,
Doar izvorul memoriei susură…
@ Mulțumesc @ - înseamna, de fapt:
@ Adio. M-ai reîntâlnit cu mine! @
Pe drumul dintre
Câmpurile cu Floarea-Soarelui,
Doar izvorul memoriei susură…
Ciresar
http://www.youtube.com/watch?v=L-5jjTGrTkQ
Plecând, în dimineţile Cireşarului,
Spre drumuri ce-şi cuprind
Înţelesurile în fructul
Ce fost-a mugur,
Mă-ndrept spre oglinda
Ce-mi cară-n fiecare zi
O parte din chip
Într-altă parte.
Nu sunt singură-n drumul meu.
Pe măsură ce-n lumea asta
Rămâne tot mai puţin din mine,
Îngeru-mi se lasă tot mai greu,
Când pe un umăr, când pe altul,
În luptă, pe stângul, cu umbrele...
Uneori purtându-mă pe aripile sale. Însuşi.
...Vedeam oameni care, zice-se,
vorbeau singuri.
Eu cred că, de fapt, traduceau îngerului lor
Impresii ale paşilor petrecători.
Eu cred că ei vorbeau cu îngerulu-şi...
Îndepărtându-se tot mai mult
De propria respiraţie,
De umbre...
Dintru mine chiar ieşise
Timp petrecut între o pană şi alta
Din aripile îngerului.
Nici el înţelegându-şi zborul.
Dar mugurul însuşi fiind.
Eu? El…
Plecând, în dimineţile Cireşarului,
Spre drumuri ce-şi cuprind
Înţelesurile în fructul
Ce fost-a mugur,
Mă-ndrept spre oglinda
Ce-mi cară-n fiecare zi
O parte din chip
Într-altă parte.
Nu sunt singură-n drumul meu.
Pe măsură ce-n lumea asta
Rămâne tot mai puţin din mine,
Îngeru-mi se lasă tot mai greu,
Când pe un umăr, când pe altul,
În luptă, pe stângul, cu umbrele...
Uneori purtându-mă pe aripile sale. Însuşi.
...Vedeam oameni care, zice-se,
vorbeau singuri.
Eu cred că, de fapt, traduceau îngerului lor
Impresii ale paşilor petrecători.
Eu cred că ei vorbeau cu îngerulu-şi...
Îndepărtându-se tot mai mult
De propria respiraţie,
De umbre...
Dintru mine chiar ieşise
Timp petrecut între o pană şi alta
Din aripile îngerului.
Nici el înţelegându-şi zborul.
Dar mugurul însuşi fiind.
Eu? El…
joi, 28 mai 2009
Gina Patrichi, Silvia Popovici, Victor Rebengiuc - Stalpii societatii 1
http://www.youtube.com/watch?v=4EBTIq4Mikg
duminică, 17 mai 2009
sâmbătă, 16 mai 2009
click!

HARTĂ
Dintr-o privire pierdută pe-un perete observai că fără Portugalia, Spania n-ar avea profil. S-ar privi-ngrozită în Oceanul Atlantic. Cu cel de-al treilea ochi, cel din frunte. Pentru că ochii-ochi sunt, de fapt, în zona lui Porto, din Portugalia.
Nici vorbire n-ar avea Spania. Chiar de-ar inventa cuvinte. Chiar de le-ar scoate din paideuma sa. Întrucât Sines e tot în Portugalia.
Cum ar fi descoperit Columb America, dacă n-ar fi fost Portugalia?
Cine i-ar fi povestit ce văzuse, fără Porto şi Sines? Chiar de urechea, spre auzire, era-n sfera de influenţă a Talaverei, în Spania adică. Ce Iberie ascunsă-ar fi fost Spania fără Portugalia? Ce noroc la Sagres ar fi fost, fără anul 1143?
Dar, ironia soartei, altruismul Portugaliei a fost plătit prin înghiţire. Mai întâi de însăşi Spania – 1581-1640, pentru a nu mai fi nevoită să spună tot timpul “graciaç”.
Cele două secole care-au urmat au învăţat ochiul să-şi ţină pentru sine vederea, s-o tacă.
Şi totuşi…
Oceanul ronţăie. Zulufi cresc pe ţărmurile hărţilor, astfel. Se nasc spanioli, se nasc portughezi, prin vinele cărora circulă sângele albastru, al mărilor. Oprite din scurgere-n câte vreo hartă. Prin care timpul îşi odihneşte clipirea-n spaţiul rătăcitelor semne. Indicatoare preţioase pentru ochi.
…Peretele, în albul său preţios, mărunţi imaginea hărţii într-un jucăuş delfin, ale cărui sunete clipeau mărunt dinspre Porto spre Sines, sugerând o Spanie dinspre care infanta-şi cobora pasul pe umerii unui Columb perpetuu.
stări
joi, 14 mai 2009
chip

M-ascund tot mai insistent
În spatele unui chip care
Se-ndepărtează continuu
De mine,
Închizându-mă-ntre ramele
Portretului Gray
Do ori ani zând sferturile
Cuvintelor.
Ochii mei deja-s
În spatele oglinzii.
Chipu-mi nu mă mai poate
Păcăli.
Eu în urmă.
El - agonizând
Între cearcăne şi cute.
În urna celui de-al treisuteşaizecilea gând
Întâlnindu-ne.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
