sâmbătă, 18 iulie 2009
duminică, 12 iulie 2009
Pe dinlăuntru fructele dor
Pe dinlăuntru fructele dor cocându-se-n chiar limita lor iar din mustoasa dezlimitare moartea le rumegă fără-ncetare fructele mor fructele dor nelimitate-n dulceaţa lor raza e sus rana e jos trupul de fructe e înca zemos prelins peste timpul în sine întors fructele dor fructele mor în rostuire-nmuindu-se-n dor fructul din sine moare în tine durere-ntru veci pe care-o petreci fructul e rază dorul e bază prin tine trecând cu tine murind pe dinlăuntru copt e-năluntrul rana e fructul.
sâmbătă, 11 iulie 2009
neimpartitul
Adevăr al surâsului adevăr al cuvântului adevăr al privirii adevăr al uimirii adevăr al cutiei oranj adevărul risipirii-n picaj adevăr al pasului adevăr al popasului adevăr al bun-rămasului.
Adevărul ce nu-ţi striveşte aripa atunci când în tine creşte.
Adevărul prin care nadirul şi zenitul risipesc în cristale infinitul, uimindu-l.
Adevărul prin care tu poţi exista prin chiar respiraţia ta.
Adevărul prin care oricare e lumina din celălalt, într-o nerisipitoare preumblare-n salt.
Adevărul prin care ploaia nu ucide-n zâmbet culoarea.
Adevărul patimii dinspre care uimirea-nfloreşte-n surâsul florii-soarelui.
Adevărul bun-găsitului al visului al nisipului al vasului al norului al dorului dinaintea bun-rămasului.
Adevărul ce nu-ţi striveşte aripa atunci când în tine creşte.
Adevărul prin care nadirul şi zenitul risipesc în cristale infinitul, uimindu-l.
Adevărul prin care tu poţi exista prin chiar respiraţia ta.
Adevărul prin care oricare e lumina din celălalt, într-o nerisipitoare preumblare-n salt.
Adevărul prin care ploaia nu ucide-n zâmbet culoarea.
Adevărul patimii dinspre care uimirea-nfloreşte-n surâsul florii-soarelui.
Adevărul bun-găsitului al visului al nisipului al vasului al norului al dorului dinaintea bun-rămasului.
miercuri, 8 iulie 2009
marți, 7 iulie 2009
duminică, 5 iulie 2009
REFREN
Da. Într-un curând o să mă plec
De pe faleza din Baalbeck.
Şi raza cea demult făclie
O să-mi zâmbească-n năsălie
Iar Proust, în amintiri finale
Mă v-a-ntâlni-ntre petale
De cavaleri uitaţi în roze
Pedanţi şi bine prinşi în poze,
Înmurmuring măreţ
În terţi
Ori în octavele-ambient ale
timpanelor finale.
Da. De pe faleza din Baalbeck
Într-un curând o să m-aplec
Să-mi ud, într-un ocean discret,
Al sufletului bleu sonet.
Forgive me
CER DE IULIE
Stând. Cu mâinile ancoră
Către cerul albastru
Pe care, îmbrăţişându-l,
Mă poartă-n sternu-i.
Asemenea eu.
Respirându-i desenele inimii
Din nouri
Şi prefăcându-mă, refăcându-mă
Pas ori pană.
Stând. Şi ascultându-i baterile
Inimii sale
În rondelurile uitate-n privirea-mi,
Memorie.
Stând. Pe albastru-i
Descriindu-mi visul
Care, astfel, începe-a respira
În afara mea,
Nouă fiinţă devenit.
Stând. Aşteptând. Lacrima-i
Ploaie pe umeri căzându-mi,
Întru port. Recunoaştere.
Cunună a renaşterii. Cunoaştere.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)