Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 29 mai 2010

VAL

Marea-şi uita întelesurile
Între coastele mele
Pe care le topea-ntre valuri.
Mă prelucra, mă inventa,
Mă conţinea,
Gravidă cu mine –
Mă năştea dintre scoici,
Ca pe-o posibilă perlă ...

RITM


Pescăruşu-şi căuta
Umbra în mare.
De fiecare dată
Găsind-o preschimbată-n peşte.
Şi, astfel, zborul său
Din umbră-i creştea.

luni, 17 mai 2010

POLI/TICHII

În ghimpii trandafirului,
clepsidra-şi prinde nartul, nadirul.

Risipitor curge, cu sânge,
Privirea, ce-n spaimă se strânge.
Petale din ochi se-agaţă
De limita-cadru
A legii minimei rezistenţe.

Preumblă prin paşi veştede
Gânduri umbrite.
Mai mult ca imperfectul
continuu
constrânge în limite fructul.

În urmă privind.
Şi-nainte - orizont aburind.
Dinspre care, imagini carnivore
Ni se strecoară,
Aparent ludic, în secunde, în ore.

Mai suntem, mai fi-vom-fi
Cuvintele de baştină ale inimii?
Sau, năruindu-ne-n proprii-i paşi,
Ne lăsăm, umbratici,
În viersul noetic al reversului oglinzii-ataş?

Un ghimpe ne creşte-n timpan.
Clepsidra-n cadran
Spasmotic se-ndoaie sub propria-i
Cenuşă hipotalamică,
Sub care ceru-i pustiu.

... prin ghimpii trandafirului
clepsidra-şi risipeşte nadirul.


17 mai 2010

duminică, 16 mai 2010

proximităţi

Cum dispar ele, chipurile, unele într-altele, ascunzându-se ba sub o privire, ba sub o cută sonoră ori sub un gând multiplu de trei.
Imersiuni tot mai adânci, uneori răstălmăcitoare, alteori pline de tâlc ori de umbre, într-o fiinţă dinspre/despre care nu ştim mai nimic.
Chipurile în spatele cărora stau ochi, ori deja gânduri, judecăţi sau, deja, verdicte. Dinspre care vine un zâmbet, o piatră, oricând, orice.. Perisabile, căzând în cutele timpului, uitând, adesea, asta; nisip.
Ele, feţele acestea purtătoare de respiraţie, cât bine pot face, dar şi cât rău!
Sub unda sonoră a pasului fragedei note "Mi", poate fi-vor ..."Sol" de bună vecinătate în proximitatea clipei ...

vineri, 16 aprilie 2010

la marginea ceţii


La marginea ceţii e frig.
Lumina tremură, cuvântul e rană.
Pasul călătorului risipeşte
tăcut
ultima respiraţie a visului.
Acolo doar frica-şi  priveşte-n
oglindă victoria.
Şi cezarul,
năpârlit sub jarul puterii.

La marginea ceţii
din om
nu mai rămâne decât umbra.
Ce-i cuprinde, tăcută,
chiar gândul.
Un gol nenuntit
împresoară fiinţa.

Şi victimă, şi călău,
acolo-s egali,
în cele din urmă.
Chiar dacă seva unuia
se scurge-n caverna de ură
a celuilalt.

miercuri, 14 aprilie 2010

sinapse


nu fac parte dintre cei care se înclină în faţa Sphinxului. prefer gândul tăcut şi speranţa din ochii celui care, în pofida poverii, şi-a scrijelit nădejdea-n rana sub care piatra tremură; şi, ca să nu fiu în ... trend, consider că Sphinxul nu are legătură cu Dumnezeu, ci doar cu voinţa de putere a faraonului.
 

miercuri, 7 aprilie 2010

Sigur Rós - Festival


Sigur Rós (AFI ['sɪːɣʏr rouːs], din islandeză Roza Victoriei) este o formaţie muzicală islandeză, care foloseste sunete specifice, cu influenţe luate din rock şi muzică clasică.
Componenţă:
Jón Þór “Jónsi” Birgisson – voce, chitară, chitară cu arcuş, clape, armonică, banjo
Georg “Goggi” Hólm – chitară bas, glockenspiel
Kjartan “Kjarri” Sveinsson – clape, pian, orgă, chitară, flaut, fluier, oboi, banjo (1998–prezent)
Orri Páll Dýrason – tobe, clape (1999–prezent)

Sigur Rós- Ára bátur


Bărci.
 Preschimbate-n gândul
ce culege din lume 
doar floarea. 
Spre gustul suprem: Iluminarea.
Lumină spre alţii fiind, 
din lacrima ploilor tuturor timpurilor, 
crescând, luminând.
... 
Barcă-mi fu şederea. 
Pe ape curgându-mi fiirea. 
Şi-n vâslă urmarea.

Sigur Ros - Godan Daginn

(postare datorata Luminitei I.)