Faceți căutări pe acest blog

marți, 21 iulie 2026

Reflexie

el avea mai mult suflet decât ea. și atât. ea avea mai mult discernământ decât el. și atât. ei aveau mai mult spatiu de gând decât ceilalți. și atât. ceilalti aveau mai mult timp de gândit decât ei. și atât. eu ma simțeam în mine. el se simțea în el. fiecare ne simțeam în sine mai mult ori mai puțin. ori eram protecție pentru zgomotul liniștii mai mult ori mai puțin.
sau pentru golul sinelui mai mult ori mai puțin.. și, de pe sub rănile sângerânde ale fiecărui sine nevoit să se dizolve în "omul primordial", Râul viețuindului-Viață o cotea, strategic, in umbre..

sâmbătă, 25 aprilie 2026

Sentiment 2

Uneori, trec prin mine cuvintele ca stropii de ploaie prin iarbă. Prinenind clipa cea repede Alteori, răul din cei care le spun le face spini uscați și pietre sub care iarba se veștejește. Același cuvânt nu e același mereu. Căci el, cuvântul cel mic, dinspre oaneni, le poartă pecetea. Le este însemnul trecerii pe aici, prin timpul mărunt, le este pecetea. Energia sa, prin energia lor, zidește ori ucide. sângele ierbii este martorul tăcut al acestei povești.

Sentiment

Nu doar pielea se usucă Ci și surâsul Odată cu cicatricile Pașilor, pierduți prin lume

duminică, 22 februarie 2026

Stalacmite

suntem. prilej de sunet.oferta de lumina. taina si zgomot. lacrimi sub raze. intru curcubeu ...

sâmbătă, 14 februarie 2026

Fisiuni

timpul e in interiorul lucrurilor, matricial. e unitatea de masura a devenirii, a cresterii si descresterii

Dans

Meditând în metrou la diferența dintre a .. vedea un om bătrân și a vedea un om care a îmbătrânit...

vineri, 13 februarie 2026

Senzația

sa simti cum creste ziua in tine/ ca o forta teribila, ce-ti cresteaza-ntre coaste aripi

duminică, 1 februarie 2026

Ponton

Intr-o zi/pe la amiezi/ intre ore si-ntre străzi/strecurandu-se-ntre clipe/și-ntre propriile-aripe/scobori dinspre tării/ingerul ce-mi reveni./ Și, așa de tot întreagă/ -mi regăsii întreaga vlagă.// Astfel că, spre înserare/ Fusei gata de plecare/ fără rest si fără toane/regasindu-ma-n icoane...

joi, 8 ianuarie 2026

Scorburi

ieri a fost. o zi frumoasa dintru care într-o casă s-a-nfasat un vis sub brad. pasul Raiului se lasă scoborât în taină vie. nimaruie nu-i convie să rămână dinafară. dară râul se scoboara in pustia din tipsie... ticăitul îl îmbracă într-o blândă promoroacă. doar să vrea. altcum, e frig. și în rest, Copacii plâng

Viața dintru Dumnezeu

De-a Dumnezeului respirare se lasă zăpada să cadă. Cod de bun augur al anulu care a venit și în care doar oamenii cu viul în ei fi-vor fericiți. Întru inima cea mare din care viața răsare!

sâmbătă, 3 ianuarie 2026

Ani

Am mers la pas cu mâțele ori cățeii, cu vrăbiuțele, ori cu porumbeii, la trap, cu căluții.. alteori m-am pitit sub streașina aripii cate unui guguștiuc ori albatros.. Am stat la taclale cu motanul încălțat ori cu urechiușă zbârlită, Am poposit pe crupa renului argintiu De pe care, în avânt maiestuos, M-am trezit pricepând Rana și sensul din Poveștile viului Pictate pe Inima Terrei. Cam pe-atâta Eu pe aici. Ori.. pe acolo..

sâmbătă, 27 decembrie 2025

Vâsc rătăcit

Înmugurire albastra dinspre fereastra Rostogolind-se Hai-hui prin Galbenul murdar al lunii. Cusută în scară Cu roșu de rană. Atât m-am fâstâcit Sub acest răsărit De speranță Deocheatăsub creastă, Încât, pierduta-n Urmele rănilor, Am tăcut. De la urechi La privire Am tăcut in neștire. Pierzandu-ma-n Mine.

sâmbătă, 13 decembrie 2025

Destin

Rugaciune: Doamne, nu mă face nesimțitoare față de Creația gândului Tău bun, față de viață, de la cea a pomului, la cea a ființelor și a semenului care a păstrat aceeași simțire! Amin!

vineri, 24 octombrie 2025

Vid

Există un timp încăpător, in care te așezi, stai comod și îți percepi in liniște ființa si există un timp in care nu mai încapi, pe care stai, spre marginea secundei, alunecând, un timp care nu-și mai aparține nici sieși, tuflindu-se în frigul universului

duminică, 7 septembrie 2025

Sunete

Retrospectiv

Sunt un cimitir de visuri. Plina de ramasitele pamantesti Ale clipelor nebotezate, ucise de neputinta, de lasitate, nenuntite cu palma de cer din care s-au nascut. In urma pasului meu Iz de mortificate aripi se imprastie, Ca un parfum citit de un analfabet al Spatiului liber. Al vietii pe care n-am invatat-o Sa-si caute devenirea prin Zborul-spatiu-desavarsibil… Murind in prizonieratul timpului, Vuietul sonor al respiratiei Niciodata cantec nu poate fi.