
aproximări poetice, prozaice, clivaje la limita pasului comun
Faceți căutări pe acest blog
sâmbătă, 1 august 2009
joi, 30 iulie 2009
miercuri, 29 iulie 2009
PALIMPSEST
Eram în pragul cuvintelor.
Le dumiream
Silabă cu silabă.
Literă dintru literă.
Le dumiream,
Oglindindu-mă.
Când, de-odată,
Tu, poetule-mi
Răsărişi în cale,
Strivindu-mi neputiţa,
Mirarea.
Şi pragul acesta-mi răstălmăci
Umbra,
Astfel încât,
Până în fund băui
Cucuta mirării,
Nerisipitoarea.
Pas în literă,
Mers, demers al
Încuviinţării verbului
Prin care drumul
Drumurind drămuia dangătul clipei.
De silabe mă rog,
Chiar de impasibilii
Diftongi ori
Triftongi,
Duceţi-mă-n lumina
Sub care patima vorbei
Capătă sens,
Reinventându-mi fiinţa
Şi Ochiul
Cu care să-mi recunosc
Semenul.
Dar nu pe oricare.
Ci numai pe acela
Care-mi şi este.
29 iulie 2009
Le dumiream
Silabă cu silabă.
Literă dintru literă.
Le dumiream,
Oglindindu-mă.
Când, de-odată,
Tu, poetule-mi
Răsărişi în cale,
Strivindu-mi neputiţa,
Mirarea.
Şi pragul acesta-mi răstălmăci
Umbra,
Astfel încât,
Până în fund băui
Cucuta mirării,
Nerisipitoarea.
Pas în literă,
Mers, demers al
Încuviinţării verbului
Prin care drumul
Drumurind drămuia dangătul clipei.
De silabe mă rog,
Chiar de impasibilii
Diftongi ori
Triftongi,
Duceţi-mă-n lumina
Sub care patima vorbei
Capătă sens,
Reinventându-mi fiinţa
Şi Ochiul
Cu care să-mi recunosc
Semenul.
Dar nu pe oricare.
Ci numai pe acela
Care-mi şi este.
29 iulie 2009
luni, 27 iulie 2009
... modernitate
Da, trebuie să mă grăbesc. Să iau repede pătrunjel, morcovi, pâine şi smântână. E sâmbătă. E o zi încărcată. Foarte încărcată. Nici cafeaua nu mi-am băut-o. Nevastă-mea o făcuse dar eu, grăbit, am uitat s-o beau. Uite aici un automat, să-mi iau o cafea… Da, frige! Deci, să intru să iau smântâna … De care-o vrea nevastă-mea, că aici sunt en-soiuri! Da, să iau şi ultima-nghiţitură de cafea şi până atunci mă inspir şi cu smântâna… Bine, o iau p-asta, că e prima! S-o plătesc şi, fuga-fuguţa la morcovi! Uf! Să mă-ntorc la supermarket, să iau şi pâine!
În pas alergător, după morcovi şi pătrunjel, în piaţă. Bine că ăştia le-au pus pe toate-ntr-un loc. Parcă ştiau că mă grăbesc eu! Deci, două de pătrunjel şi-o juma’ de morcovi! Da, de kilogram, cum altfel! Mulţumesc, ţine polu’! Şi-o bere-două pentru mine, chiar dacă nu e pe listă, n-ar merge? Ba da. Şi, lângă bere, nişte chipsuri, ceva…
Da, mă-ntorc la supermarket! Parcă e-un făcut, când te grăbeşti, te mişti mai alandala!
Da, cu trei beri şi cinci pungi de chipsuri, parcă şi sacoşa are-un pic de aspect!
Aşadar, mi-am făcut treaba pe ziua de astăzi! Ia să-mi iau, pe fugă, şi-o-ngheţată, că merge după cafea! De ce să nu-mi mai iau şi încă o cafea, că azi e o zi tare lungă şi-ncărcată!
… Şi, astfel, personajul nostru, merge grăbit, sorbindu-şi cafeaua, în care şi-a pus restul de îngheţată, că tot n-are o mână de schimb, cu-atâtea pe capul lui!
Ajuns acasă, după ce, pe drum, şi-a luat şi-un sandwich, cu şuncă şi pui, dar şi-un pahar cu bere, domnul x, cu multe pe capul său, într-o zi foarte-foarte aglomerată, de week-end, după ce dă-n primire sacoşa cu cele patru elemente (pătrunjel, morcovi, pâine şi smântână), că roşii – al cincilea element, fuse uitat de dumnealui, la cât de multe avu de făcut, se instalează comod în faţa televizorului, unde, opt ore de-acu’-ncolo are mult de lucru: de văzut trei meciuri şi-un set de wrestling, colac peste pupăză, şi-o repriză din concursul teveului, cu Ţociu şi Palade, că doar nu degeaba a cumpărat şi el bilete (şi-acum are treabă, să vadă: câştigă ori ba?!)! Treabă, nu glumă! Nevastă-sa, n-are decât să-l ducă p-ăl mic în parc, să-şi cumpere roşiile, să facă mâncare şi să dea cu aspiratorul, dar s-o ferească sfântu' să-ncerce asta în timpul meciului: doar în pauze are voie! Şi, treaba ei, ce vrea să facă în restul timpului, după ce-l adoarme pe prâslea! Zicea, parcă, de situaţiile lunare, de la firmele unde lucrează, dar, treaba ei! Doar ziua are 24 de ore, nu?
sâmbătă, 25 iulie 2009
Sporovăind... CAVE!

Cain, cel care ne tot … căinează, latră dulce la noi,
lingându-ne buzunarele.
Dacă sunt pline, guduroşenia lui
Ţine până se golesc,
Dacă nu – va muşca DIRECT, tacticos şi tandru,
Din aorte, din ventricole,
De sete bându-ne sufletul,
ÎN AMBELE CAZURI.
După ce ne-a prizat tot ce putea
La soba pasiunilor sale … metafizice,
Cain-cel-care-ne-căinează
Trece la următorul
Strat metafizic al definirii noastre:
Strecurându-ne de urmele
Visurilor pe care, deja, le-a fumat.
Între timp,
Burta lui Cain-cel-ce-ne-căinează
Creşte.
Iar noi,
Scădem.
CAVE CAIN (DE CANEM…)
luni, 20 iulie 2009
sâmbătă, 18 iulie 2009
duminică, 12 iulie 2009
Pe dinlăuntru fructele dor

Pe dinlăuntru fructele dor cocându-se-n chiar limita lor iar din mustoasa dezlimitare moartea le rumegă fără-ncetare fructele mor fructele dor nelimitate-n dulceaţa lor raza e sus rana e jos trupul de fructe e înca zemos prelins peste timpul în sine întors fructele dor fructele mor în rostuire-nmuindu-se-n dor fructul din sine moare în tine durere-ntru veci pe care-o petreci fructul e rază dorul e bază prin tine trecând cu tine murind pe dinlăuntru copt e-năluntrul rana e fructul.
sâmbătă, 11 iulie 2009
neimpartitul
Adevăr al surâsului adevăr al cuvântului adevăr al privirii adevăr al uimirii adevăr al cutiei oranj adevărul risipirii-n picaj adevăr al pasului adevăr al popasului adevăr al bun-rămasului.
Adevărul ce nu-ţi striveşte aripa atunci când în tine creşte.
Adevărul prin care nadirul şi zenitul risipesc în cristale infinitul, uimindu-l.
Adevărul prin care tu poţi exista prin chiar respiraţia ta.
Adevărul prin care oricare e lumina din celălalt, într-o nerisipitoare preumblare-n salt.
Adevărul prin care ploaia nu ucide-n zâmbet culoarea.
Adevărul patimii dinspre care uimirea-nfloreşte-n surâsul florii-soarelui.
Adevărul bun-găsitului al visului al nisipului al vasului al norului al dorului dinaintea bun-rămasului.
Adevărul ce nu-ţi striveşte aripa atunci când în tine creşte.
Adevărul prin care nadirul şi zenitul risipesc în cristale infinitul, uimindu-l.
Adevărul prin care tu poţi exista prin chiar respiraţia ta.
Adevărul prin care oricare e lumina din celălalt, într-o nerisipitoare preumblare-n salt.
Adevărul prin care ploaia nu ucide-n zâmbet culoarea.
Adevărul patimii dinspre care uimirea-nfloreşte-n surâsul florii-soarelui.
Adevărul bun-găsitului al visului al nisipului al vasului al norului al dorului dinaintea bun-rămasului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
