joi, 30 iulie 2009
miercuri, 29 iulie 2009
PALIMPSEST
Eram în pragul cuvintelor.
Le dumiream
Silabă cu silabă.
Literă dintru literă.
Le dumiream,
Oglindindu-mă.
Când, de-odată,
Tu, poetule-mi
Răsărişi în cale,
Strivindu-mi neputiţa,
Mirarea.
Şi pragul acesta-mi răstălmăci
Umbra,
Astfel încât,
Până în fund băui
Cucuta mirării,
Nerisipitoarea.
Pas în literă,
Mers, demers al
Încuviinţării verbului
Prin care drumul
Drumurind drămuia dangătul clipei.
De silabe mă rog,
Chiar de impasibilii
Diftongi ori
Triftongi,
Duceţi-mă-n lumina
Sub care patima vorbei
Capătă sens,
Reinventându-mi fiinţa
Şi Ochiul
Cu care să-mi recunosc
Semenul.
Dar nu pe oricare.
Ci numai pe acela
Care-mi şi este.
29 iulie 2009
Le dumiream
Silabă cu silabă.
Literă dintru literă.
Le dumiream,
Oglindindu-mă.
Când, de-odată,
Tu, poetule-mi
Răsărişi în cale,
Strivindu-mi neputiţa,
Mirarea.
Şi pragul acesta-mi răstălmăci
Umbra,
Astfel încât,
Până în fund băui
Cucuta mirării,
Nerisipitoarea.
Pas în literă,
Mers, demers al
Încuviinţării verbului
Prin care drumul
Drumurind drămuia dangătul clipei.
De silabe mă rog,
Chiar de impasibilii
Diftongi ori
Triftongi,
Duceţi-mă-n lumina
Sub care patima vorbei
Capătă sens,
Reinventându-mi fiinţa
Şi Ochiul
Cu care să-mi recunosc
Semenul.
Dar nu pe oricare.
Ci numai pe acela
Care-mi şi este.
29 iulie 2009
luni, 27 iulie 2009
... modernitate
Da, trebuie să mă grăbesc. Să iau repede pătrunjel, morcovi, pâine şi smântână. E sâmbătă. E o zi încărcată. Foarte încărcată. Nici cafeaua nu mi-am băut-o. Nevastă-mea o făcuse dar eu, grăbit, am uitat s-o beau. Uite aici un automat, să-mi iau o cafea… Da, frige! Deci, să intru să iau smântâna … De care-o vrea nevastă-mea, că aici sunt en-soiuri! Da, să iau şi ultima-nghiţitură de cafea şi până atunci mă inspir şi cu smântâna… Bine, o iau p-asta, că e prima! S-o plătesc şi, fuga-fuguţa la morcovi! Uf! Să mă-ntorc la supermarket, să iau şi pâine!
În pas alergător, după morcovi şi pătrunjel, în piaţă. Bine că ăştia le-au pus pe toate-ntr-un loc. Parcă ştiau că mă grăbesc eu! Deci, două de pătrunjel şi-o juma’ de morcovi! Da, de kilogram, cum altfel! Mulţumesc, ţine polu’! Şi-o bere-două pentru mine, chiar dacă nu e pe listă, n-ar merge? Ba da. Şi, lângă bere, nişte chipsuri, ceva…
Da, mă-ntorc la supermarket! Parcă e-un făcut, când te grăbeşti, te mişti mai alandala!
Da, cu trei beri şi cinci pungi de chipsuri, parcă şi sacoşa are-un pic de aspect!
Aşadar, mi-am făcut treaba pe ziua de astăzi! Ia să-mi iau, pe fugă, şi-o-ngheţată, că merge după cafea! De ce să nu-mi mai iau şi încă o cafea, că azi e o zi tare lungă şi-ncărcată!
… Şi, astfel, personajul nostru, merge grăbit, sorbindu-şi cafeaua, în care şi-a pus restul de îngheţată, că tot n-are o mână de schimb, cu-atâtea pe capul lui!
Ajuns acasă, după ce, pe drum, şi-a luat şi-un sandwich, cu şuncă şi pui, dar şi-un pahar cu bere, domnul x, cu multe pe capul său, într-o zi foarte-foarte aglomerată, de week-end, după ce dă-n primire sacoşa cu cele patru elemente (pătrunjel, morcovi, pâine şi smântână), că roşii – al cincilea element, fuse uitat de dumnealui, la cât de multe avu de făcut, se instalează comod în faţa televizorului, unde, opt ore de-acu’-ncolo are mult de lucru: de văzut trei meciuri şi-un set de wrestling, colac peste pupăză, şi-o repriză din concursul teveului, cu Ţociu şi Palade, că doar nu degeaba a cumpărat şi el bilete (şi-acum are treabă, să vadă: câştigă ori ba?!)! Treabă, nu glumă! Nevastă-sa, n-are decât să-l ducă p-ăl mic în parc, să-şi cumpere roşiile, să facă mâncare şi să dea cu aspiratorul, dar s-o ferească sfântu' să-ncerce asta în timpul meciului: doar în pauze are voie! Şi, treaba ei, ce vrea să facă în restul timpului, după ce-l adoarme pe prâslea! Zicea, parcă, de situaţiile lunare, de la firmele unde lucrează, dar, treaba ei! Doar ziua are 24 de ore, nu?
sâmbătă, 25 iulie 2009
Sporovăind... CAVE!
Cain, cel care ne tot … căinează, latră dulce la noi,
lingându-ne buzunarele.
Dacă sunt pline, guduroşenia lui
Ţine până se golesc,
Dacă nu – va muşca DIRECT, tacticos şi tandru,
Din aorte, din ventricole,
De sete bându-ne sufletul,
ÎN AMBELE CAZURI.
După ce ne-a prizat tot ce putea
La soba pasiunilor sale … metafizice,
Cain-cel-care-ne-căinează
Trece la următorul
Strat metafizic al definirii noastre:
Strecurându-ne de urmele
Visurilor pe care, deja, le-a fumat.
Între timp,
Burta lui Cain-cel-ce-ne-căinează
Creşte.
Iar noi,
Scădem.
CAVE CAIN (DE CANEM…)
luni, 20 iulie 2009
sâmbătă, 18 iulie 2009
duminică, 12 iulie 2009
Pe dinlăuntru fructele dor
Pe dinlăuntru fructele dor cocându-se-n chiar limita lor iar din mustoasa dezlimitare moartea le rumegă fără-ncetare fructele mor fructele dor nelimitate-n dulceaţa lor raza e sus rana e jos trupul de fructe e înca zemos prelins peste timpul în sine întors fructele dor fructele mor în rostuire-nmuindu-se-n dor fructul din sine moare în tine durere-ntru veci pe care-o petreci fructul e rază dorul e bază prin tine trecând cu tine murind pe dinlăuntru copt e-năluntrul rana e fructul.
sâmbătă, 11 iulie 2009
neimpartitul
Adevăr al surâsului adevăr al cuvântului adevăr al privirii adevăr al uimirii adevăr al cutiei oranj adevărul risipirii-n picaj adevăr al pasului adevăr al popasului adevăr al bun-rămasului.
Adevărul ce nu-ţi striveşte aripa atunci când în tine creşte.
Adevărul prin care nadirul şi zenitul risipesc în cristale infinitul, uimindu-l.
Adevărul prin care tu poţi exista prin chiar respiraţia ta.
Adevărul prin care oricare e lumina din celălalt, într-o nerisipitoare preumblare-n salt.
Adevărul prin care ploaia nu ucide-n zâmbet culoarea.
Adevărul patimii dinspre care uimirea-nfloreşte-n surâsul florii-soarelui.
Adevărul bun-găsitului al visului al nisipului al vasului al norului al dorului dinaintea bun-rămasului.
Adevărul ce nu-ţi striveşte aripa atunci când în tine creşte.
Adevărul prin care nadirul şi zenitul risipesc în cristale infinitul, uimindu-l.
Adevărul prin care tu poţi exista prin chiar respiraţia ta.
Adevărul prin care oricare e lumina din celălalt, într-o nerisipitoare preumblare-n salt.
Adevărul prin care ploaia nu ucide-n zâmbet culoarea.
Adevărul patimii dinspre care uimirea-nfloreşte-n surâsul florii-soarelui.
Adevărul bun-găsitului al visului al nisipului al vasului al norului al dorului dinaintea bun-rămasului.
miercuri, 8 iulie 2009
marți, 7 iulie 2009
duminică, 5 iulie 2009
REFREN
Da. Într-un curând o să mă plec
De pe faleza din Baalbeck.
Şi raza cea demult făclie
O să-mi zâmbească-n năsălie
Iar Proust, în amintiri finale
Mă v-a-ntâlni-ntre petale
De cavaleri uitaţi în roze
Pedanţi şi bine prinşi în poze,
Înmurmuring măreţ
În terţi
Ori în octavele-ambient ale
timpanelor finale.
Da. De pe faleza din Baalbeck
Într-un curând o să m-aplec
Să-mi ud, într-un ocean discret,
Al sufletului bleu sonet.
Forgive me
CER DE IULIE
Stând. Cu mâinile ancoră
Către cerul albastru
Pe care, îmbrăţişându-l,
Mă poartă-n sternu-i.
Asemenea eu.
Respirându-i desenele inimii
Din nouri
Şi prefăcându-mă, refăcându-mă
Pas ori pană.
Stând. Şi ascultându-i baterile
Inimii sale
În rondelurile uitate-n privirea-mi,
Memorie.
Stând. Pe albastru-i
Descriindu-mi visul
Care, astfel, începe-a respira
În afara mea,
Nouă fiinţă devenit.
Stând. Aşteptând. Lacrima-i
Ploaie pe umeri căzându-mi,
Întru port. Recunoaştere.
Cunună a renaşterii. Cunoaştere.
sâmbătă, 4 iulie 2009
joi, 2 iulie 2009
marți, 30 iunie 2009
ANGELA GHEORGHIU.TNB.25 IUNIE 2009
http://vimeo.com/5365896
http://www.youtube.com/watch?v=a7Rcygpealc
luni, 29 iunie 2009
duminică, 28 iunie 2009
sâmbătă, 27 iunie 2009
vineri, 26 iunie 2009
Linişte.
În aripa aquilei m-am ascuns.
Într-una din penele aripii sale.
Poate chiar în cea care, în curând, năpârli-va.
http://www.youtube.com/watch?v=4qB_Yukt2JE
joi, 25 iunie 2009
miercuri, 24 iunie 2009
FREEEEEE! Ca penele pasarii care zboara dinspre inima mea. Catre cerul tot mai albastru
http://www.youtube.com/watch?v=2aBet3JPd_c
vineri, 19 iunie 2009
GENTLE RAIN - linistea regeneratoare
http://www.trilulilu.ro/LISENT/bcebd7228ecbf5
GENTLE RAIN - linistea regeneratoare
Asculta mai multe audio Diverse
GENTLE RAIN - linistea regeneratoare
Asculta mai multe audio Diverse
joi, 18 iunie 2009
miercuri, 17 iunie 2009
FECIOARA, MARIE, STAPANA IMPARATEASA
http://video.crestinortodox.ro/FECIOARA_MARIE_STAPANA_IMPARATEASA-20001285-U20000565.html
luni, 15 iunie 2009
marți, 2 iunie 2009
BORDEIAS, BORDEI, BORDEI (Anton Pann)
Muzica: Formatia vocal-instrumentala de muzica veche "Anton Pann"
http://www.youtube.com/watch?v=kqu5CHOOLxg
http://www.youtube.com/watch?v=kqu5CHOOLxg
vineri, 29 mai 2009
STARE
http://www.youtube.com/watch?v=yY2Ugpst9VY
În castelul meu e vară
Soarele s-a lămurit:
Razele îl înconjoară
Să-l ferească de umbrit…
În castelul meu de frunze
E doar vară. Şi-au plecat
Rândurile risipinde
Ale timpului, uitat.
Bat secundele în valuri
Să re-ntoarcă-ntre clepsidre
Ale frunzelor voaluri
Şi castelul să-mi închidă.
Dar tic-tacul nu mai are
Sarea mării aurită.
El doar trece, poate doare
Şi se sfarmă-ntr-o absidă…
În castelul meu e vară!
Vară veşnică şi blândă.
Peste care se coboară
Doar un pas, ca o izbândă.
În castelul meu e vară
Soarele s-a lămurit:
Razele îl înconjoară
Să-l ferească de umbrit…
În castelul meu de frunze
E doar vară. Şi-au plecat
Rândurile risipinde
Ale timpului, uitat.
Bat secundele în valuri
Să re-ntoarcă-ntre clepsidre
Ale frunzelor voaluri
Şi castelul să-mi închidă.
Dar tic-tacul nu mai are
Sarea mării aurită.
El doar trece, poate doare
Şi se sfarmă-ntr-o absidă…
În castelul meu e vară!
Vară veşnică şi blândă.
Peste care se coboară
Doar un pas, ca o izbândă.
dia(helios)log
http://www.youtube.com/watch?v=KRjxraeiaPA
@ Mulțumesc @ - înseamna, de fapt:
@ Adio. M-ai reîntâlnit cu mine! @
Pe drumul dintre
Câmpurile cu Floarea-Soarelui,
Doar izvorul memoriei susură…
@ Mulțumesc @ - înseamna, de fapt:
@ Adio. M-ai reîntâlnit cu mine! @
Pe drumul dintre
Câmpurile cu Floarea-Soarelui,
Doar izvorul memoriei susură…
Ciresar
http://www.youtube.com/watch?v=L-5jjTGrTkQ
Plecând, în dimineţile Cireşarului,
Spre drumuri ce-şi cuprind
Înţelesurile în fructul
Ce fost-a mugur,
Mă-ndrept spre oglinda
Ce-mi cară-n fiecare zi
O parte din chip
Într-altă parte.
Nu sunt singură-n drumul meu.
Pe măsură ce-n lumea asta
Rămâne tot mai puţin din mine,
Îngeru-mi se lasă tot mai greu,
Când pe un umăr, când pe altul,
În luptă, pe stângul, cu umbrele...
Uneori purtându-mă pe aripile sale. Însuşi.
...Vedeam oameni care, zice-se,
vorbeau singuri.
Eu cred că, de fapt, traduceau îngerului lor
Impresii ale paşilor petrecători.
Eu cred că ei vorbeau cu îngerulu-şi...
Îndepărtându-se tot mai mult
De propria respiraţie,
De umbre...
Dintru mine chiar ieşise
Timp petrecut între o pană şi alta
Din aripile îngerului.
Nici el înţelegându-şi zborul.
Dar mugurul însuşi fiind.
Eu? El…
Plecând, în dimineţile Cireşarului,
Spre drumuri ce-şi cuprind
Înţelesurile în fructul
Ce fost-a mugur,
Mă-ndrept spre oglinda
Ce-mi cară-n fiecare zi
O parte din chip
Într-altă parte.
Nu sunt singură-n drumul meu.
Pe măsură ce-n lumea asta
Rămâne tot mai puţin din mine,
Îngeru-mi se lasă tot mai greu,
Când pe un umăr, când pe altul,
În luptă, pe stângul, cu umbrele...
Uneori purtându-mă pe aripile sale. Însuşi.
...Vedeam oameni care, zice-se,
vorbeau singuri.
Eu cred că, de fapt, traduceau îngerului lor
Impresii ale paşilor petrecători.
Eu cred că ei vorbeau cu îngerulu-şi...
Îndepărtându-se tot mai mult
De propria respiraţie,
De umbre...
Dintru mine chiar ieşise
Timp petrecut între o pană şi alta
Din aripile îngerului.
Nici el înţelegându-şi zborul.
Dar mugurul însuşi fiind.
Eu? El…
joi, 28 mai 2009
Gina Patrichi, Silvia Popovici, Victor Rebengiuc - Stalpii societatii 1
http://www.youtube.com/watch?v=4EBTIq4Mikg
duminică, 17 mai 2009
sâmbătă, 16 mai 2009
click!
HARTĂ
Dintr-o privire pierdută pe-un perete observai că fără Portugalia, Spania n-ar avea profil. S-ar privi-ngrozită în Oceanul Atlantic. Cu cel de-al treilea ochi, cel din frunte. Pentru că ochii-ochi sunt, de fapt, în zona lui Porto, din Portugalia.
Nici vorbire n-ar avea Spania. Chiar de-ar inventa cuvinte. Chiar de le-ar scoate din paideuma sa. Întrucât Sines e tot în Portugalia.
Cum ar fi descoperit Columb America, dacă n-ar fi fost Portugalia?
Cine i-ar fi povestit ce văzuse, fără Porto şi Sines? Chiar de urechea, spre auzire, era-n sfera de influenţă a Talaverei, în Spania adică. Ce Iberie ascunsă-ar fi fost Spania fără Portugalia? Ce noroc la Sagres ar fi fost, fără anul 1143?
Dar, ironia soartei, altruismul Portugaliei a fost plătit prin înghiţire. Mai întâi de însăşi Spania – 1581-1640, pentru a nu mai fi nevoită să spună tot timpul “graciaç”.
Cele două secole care-au urmat au învăţat ochiul să-şi ţină pentru sine vederea, s-o tacă.
Şi totuşi…
Oceanul ronţăie. Zulufi cresc pe ţărmurile hărţilor, astfel. Se nasc spanioli, se nasc portughezi, prin vinele cărora circulă sângele albastru, al mărilor. Oprite din scurgere-n câte vreo hartă. Prin care timpul îşi odihneşte clipirea-n spaţiul rătăcitelor semne. Indicatoare preţioase pentru ochi.
…Peretele, în albul său preţios, mărunţi imaginea hărţii într-un jucăuş delfin, ale cărui sunete clipeau mărunt dinspre Porto spre Sines, sugerând o Spanie dinspre care infanta-şi cobora pasul pe umerii unui Columb perpetuu.
stări
joi, 14 mai 2009
chip
M-ascund tot mai insistent
În spatele unui chip care
Se-ndepărtează continuu
De mine,
Închizându-mă-ntre ramele
Portretului Gray
Do ori ani zând sferturile
Cuvintelor.
Ochii mei deja-s
În spatele oglinzii.
Chipu-mi nu mă mai poate
Păcăli.
Eu în urmă.
El - agonizând
Între cearcăne şi cute.
În urna celui de-al treisuteşaizecilea gând
Întâlnindu-ne.
miercuri, 13 mai 2009
Cele 10 porunci ale lui LEO SZILARD
1. Încearcă să înţelegi legătura dintre lucruri şi legile după care se conduc acţiunile oamenilor, aşa încât să ştii ce faci.
2. Acţiunile tale trebuie să aibă un ţel demn, dar să nu te întrebi când îl vor atinge; ele vor fi modele şi exemple, şi nu mijloace de a atinge un scop.
3. Vorbeşte-le celorlalţi ca şi cum ţi-ai vorbi ţie însuţi, ţinând seama de consecinţele vorbelor tale, aşa încât să nu-ţi îndepărtezi oamenii din jurul tău, în timp ce sensul vieţii să nu dispară văzând cu ochii în singurătatea tot mai copleşitoare, iar credinţa ta în perfecţiunea creaţiei să nu se spulbere.
4. Nu distruge ceea ce nu eşti în stare să creezi.
5. Nu te atinge de mâncare dacă nu eşti flămând.
6. Nu pretinde ceea ce nu poţi avea.
7. Nu minţi dacă nu e necesar.
8. Respectă-ţi copiii. Ascultă-le cuvintele cu pioşenie şi vorbeşte-le cu nesfârşită dragoste.
9. Munceste şase ani la rând. Dar în al şaptelea, caută singurătatea sau tovărăşia oamenilor străini, aşa încât amintirea prietenilor tăi să nu te împiedice să fii ceea ce ai devenit.
10. Condu-ţi viaţa cu o mână uşoara şi fii pregătit s-o părăseşti, oricând ai fi chemat.
Leo SZILARD (fizician maghiar/american, 1898-1964)
(Sursa: Georg KLEIN – "Perfectiunea creatiei si tragicul vietii", Cluj-Napoca, 2007)
marți, 12 mai 2009
ANGELA GHEORGHIU (remix)
Angela Gheorghiu
Profesie
cantareata
Data si locul nasterii
7 Septembrie 1965 - Adjud
Varsta: 43 de ani
"Angela Burlacu Gheorghiu este in prezent una dintre cele mai celebre soprane ale lumii. A absolvit Academia de Muzica din Bucuresti si si-a facut debutul international in 1992 la Covent Garden cu „La Boheme”.
In 1994, pe aceeasi scena, a cantat in „La Traviata”, ocazie cu care BBC si-a anulat programul obisnuit pentru a difuza spectacolul. Aparitiile ei au primit intotdeauna critici elogioase, atat pentru vocea exceptionala, cat si pentru prezenta scenica remarcabila.
A fost invitata sa cante pe cele mai mari scene de opera si concert ale lumii si a primit premii importante ca: USA Critics Award, Choc du Monde de la Musique, Gramophone Award, Diapason d’Or, Cecilia Prize, sau Female Artist of the Year ( la decernarea premiilor Muzicii Clasice din marea Britanie.
A jucat in filmul filmul „Tosca” impreuna cu sotul sau, celebrul tenor Roberto Alagna. CD-urile sale au fost mereu in topul celor mai bine vandute inregistrari de muzica clasica."
@
"Soprana de talie mondială, una dintre cele mai apreciate din lume, îşi aminteşte, în interviul acordat revistei germane, de vremea în care s-a mutat din Adjudul natal într-un internat la Bucureşti, pentru a frecventa cursurile şcolii de muzică, la vârsta de 14 ani. „În România erau vremuri groaznice din punct de vedere economic, ultima fază a comunsimului. Uneori plângeam de foame în dormitorul internatului”, spune soprana, precizând că prima înregistrare pe care a facut-o vreodată a fost un cântec patriotic, comunist.
În interviu, Gheorghiu se opune să fie numită o „divă”. „Diva este un termen greşit. Sună de parcă m-aş comporta intenţionat aşa. Dar eu sunt aşa, sunt născută aşa cum sunt: altfel decât ceilalţi. Eu nu fac pe diva, eu sunt pur şi simplu o artistă. Tânără fiind, am suferit pentru că eram altfel. Acum nu mai sufăr. Între timp m-am obişnuit cu felul meu de a fi. La 16-17 ani am susţinut primul concert în Bucureşti şi de atunci îmi petrec viaţa în lumina reflectoarelor”.
Întrebată de reputaţia ei de cântăreaţă capricioasă, Gheorghiu pare amuzată, după ce reporterul îi aminteşte că ea şi soţul ei, tenorul Roberto Alagna, sunt porecliţi „Bonnie şi Clyde” ai operei. „Între timp mai am şi o altă poreclă: „Draculette”. Sunt numită aşa pentru că provin din ţara lui Dracula. Un compozitor american mi-a propus să com pună o operă pentru mine cu titlul „Draculette”. Minunat, nu-i aşa? Iar acum, celebrul compozitor de muzică de film Vladimir Cosma scrie pentru mine şi Roberto o operă cu titlul „Bonnie şi Clyde”. Ce poţi dori mai mult?”, mai spune Angela.(din. Ev.Zilei, 6.04.2009)"
@
PSEUDO-INTERVIU CU O DIVA
(SAU FATA NEVAZUTA A UNEI PRIMADONE)
"Pentru 8 martie, renumita casa de discuri EMI a pregatit un dar cu totul special oferit tuturor doamnelor, domnisoarelor, dar si… domnilor care o admira pe Angela Gheorghiu, frumoasa soprana (care, nascuta la Adjud, aplaudata inca de la 19 ani, ca o adevarata revelatie, pe scene importante din Bucuresti, a devenit, dupa 1990, una dintre cele mai renumite soliste de opera si, cu siguranta, cea mai mediatizata din lume, succesele sale pe marile scene lirice, dar si numeroasele sale inregistrari pe disc fiind copios comentate in varii feluri) sosind in Capitala pentru a participa, pentru prima oara in tara sa natala, la o “campanie” de promovare a unui disc - recentul sau CD intitulat sugestiv “Diva”.
In organizarea impecabila, pusa la punct in cele mai mici detalii, realizata de Bogdan Enache - EMI-Romania, a avut loc o conferinta de presa care, la Sofitel, a atras ca un magnet melomani “infocati” si numerosi reprezentanti ai mass-media (dar extrem de putini cronicari muzicali), astfel incat seara, pe mai toate programele de televiziune sau de radio, a aparut chipul sau zambitor, alura zvelta, eleganta si tinereasca a divei, cele spuse cu acel prilej citandu-se apoi pe larg in presa scrisa.
Am aflat astfel ca CD-ul respectiv alatura 14 arii alese, “pe criterii subiective si obiective” ce raspund atat preferintelor sale, cat si cerintelor publicului si orientarii manageriale EMI, decupate din inregistrarile sale anterioare realizate ca artist exclusiv EMI; apoi, minunata noastra soprana a anuntat si ca isi propune sa faca un disc cu piese romanesti (pentru ca astfel, cantand in lume miniaturi scrise de compozitorii nostri, devine “un adevarat ambasador al culturii nationale”), si ca se gandeste la o colaborare cu un cunoscut interpret roman de rock. Raspunzand intrebarilor (nu foarte numeroase), Angela Gheorghiu a subliniat faptul ca nu poate evolua la Opera Nationala atata timp cat la nivelul directiunii nu se va produce “o schimbare de mentalitate”, dar si ca nu a primit inca o invitatie de a canta in Romania care sa o intereseze cu adevarat. Vorbind despre succesele sale internationale, diva a amintit debutul recent in “Simone Boccanegra” de Verdi la Covent Garden-Londra, un teatru unde este, cu adevarat, adorata, dovada fiind si aparitiile sale frecvente fie in spectacole, fie in concerte-eveniment. Din prezentarea pe care ne-a pus-o la dispozitie in mapa de presa, dar si din ceea ce ne-a “dezvaluit” cu amabilitate la acea agreabila intalnire, am aflat ca in luna aprilie va sustine recitaluri si concerte la Lisabona, Barcelona, Seul, Istanbul etc., dar va interpreta si rolul titular din opera “Carmen” de Bizet la Sevilla, apoi, la sfarsitul stagiunii, va debuta in “Faust” de Gounod atat la Monte Carlo, cat si la Covent Garden, revenind pe seculara scena londoneza in iunie 2005, pentru a da viata rolului Mimi din opera“Boema” de Puccini, personaj pe care, dupa cum citim in aceeasi “agenda” oferita EMI spre difuzare, ar urma sa-l abordeze si la Staastoper Viena in septembrie 2004 (ceea ce nu se regaseste insa in programul teatrului respectiv). De altfel, este surprinzator si faptul ca in (auto)biografia sa nu aminteste niciodata ca si-a inceput spectaculoasa cariera internationala ca angajata la Opera din Basel, devenind apoi solista in ansamblul legendarei Operei vieneze (unde a activat timp de doi ani), pentru ca abia apoi sa apara pe scena Operei din Londra, moment pe care insa, si intr-un talk-show televizat, l-a subliniat ca fiind punctul de plecare in… 1990. Si tot in acel dialog a corectat prompt moderatoarea, afirmand ca niciodata nu a plecat de fapt din tara, ci ca, pur si simplu, fabuloasele sale contracte o poarta in toate colturile lumii. (Cu atat mai greu de explicat devine astfel faptul ca, la inceputul anilor ’90, pe cand era angajata la Staastoper, a cerut si a primit cetatenia austriaca…). Dar superba moldoveanca este convinsa ca face “pentru Romania mai mult decat mai multe guverne la un loc… fara sa ma fortez…” (dupa cum citeaza un cotidian).
Cu cinci ani in urma, intr-un amplu interviu publicat in presa cotidiana, am rugat-o pe celebra noastra soprana sa lamureasca anumite afirmatii pe care le citisem in marile ziare americane, in reviste de cota etc., indraznind sa o intreb, spre exemplu, ce parere are despre faptul ca Bernard Holland afirma, dupa debutul sau la Metropolitan in “Boema”, ca “Angela Gheorghiu este o incantatoare aparitie, o Mimi “de privit” (“for the eye” - n.n.); pe de alta parte, “vocea sa dulce, de soprano <
Si tocmai pentru ca am apreciat atunci sinceritatea si dezinvoltura cu care a argumentat sau contracarat toate acestea, fara urma de suparare, dar si pentru ca, la lansarea filmului “Tosca” la Bucuresti, in 20 decembrie 2002, s-a adresat salii spunand ca este gata sa raspunda la orice intrebare legata de acea noua productie, mi-am facut curaj si am indraznit sa-i spun ca… am auzit (in sensul formulei “on dit que” pe care, cu siguranta, o cunoaste) ca parte dintre cronicarii straini considera ca vocea sa nu este pentru Tosca (ar fi fost lipsit de eleganta, de Ziua Femeii, pe langa viorele sa-i aduc si un citat dezagreabil dintr-un articol). Dar reactia a fost cu totul neasteptata, amabila Angela Gheorghiu ridicandu-se brusc, spunand ca “acestea sunt minciuni”, ca “nimeni n-a indraznit sa spuna asa ceva”, ca “am auzit” nu este o formula profesionista si ca oricum nu a venit in Romania “sa faca polemica”. “Stii cu cine vorbesti? Eu sunt ANGELA GHEORGHIU, cea mai bine cotata soprana in acest moment! Cum imi spui mie asa ceva? Pentru mine importanta este doar parerea publicului, nu ma intereseaza cronicile si parerile comentatorilor - de altfel nu citesc niciodata asemenea articole” (atunci cum de stie ca… nu s-a facut o asemenea afirmatie in presa?…) Toate acestea au fost inregistrate, fara voie, pe reportofon. As fi vrut sa o intreb apoi daca agreaza ideea regizorului acelui film de a sta mai tot timpul “in poza” sau de ce abordeaza partitura Carmencitei intr-o maniera lineara sub aspect expresiv sau de ce nu a mai aparut in “Simone Boccanegra” sau “Romeo si Julieta” la Viena sau…
Dar dialogul s-a intrerupt - sincer, nu regret ca, din delicatete, n-am vrut sa-i fac “cadou” de 8 martie, spre exemplu, citatele din diverse articole aparute in urma cu doar cateva luni. Si asta pentru ca, de fapt, doream sa vorbim firesc, degajat, asa cum ar fi fost normal, despre “multe si de toate”. Dar ceea ce nici macar o diva nu-si permite nicaieri in lume, isi permite “acasa”, unde se astepata sa fie primita (doar) ca o regina - ceea ce, de altfel, s-a si intamplat, privind in ansamblu, fiind aplaudata in emisiuni tv sau de radio, dar si in presa scrisa, vorbind, evident, despre cariera sa, despre aspecte mondene sau de familie si, firesc, despre CD-ul pentru care s-a facut aceasta promotie de anvergura. Nu aveam deloc intentia sa “demolez” imaginea sa de celebritate, ci, pur si simplu, doream raspunsuri referitoare la anume afirmatii. Ce mare greseala ca am apelat la formula “am auzit”!…
In ultima vreme, frumoasa, temperamentala si stralucitoarea soprana este numita, tot mai des, “noua Callas” (desi nici ca glas, nici ca infatisare sau interpretarea nu se poate face vreo asociere) - se prea poate ca aceasta sa fie datorata nu (doar) performantelor sale artistice - notabile, cu siguranta -, ci mai ales manierei sale transante si adesea dificile de a reactiona, de a face aprecieri dure la adresa unor celebritati si de a intra in conflict - trecator sau nu - cu impresari, directori de teatre, jurnalisti de marca etc. De fapt, si publicitatea fabuloasa care i se face pe mapamond o apropie clar de legendara Callas, mai ales ca Angela Gheorghiu are si avantajul “cuplului” cu Alagna…
De ce oare ziarele serioase (nicidecum de scandal) continua sa comenteze “poreclele” la care ne refeream anterior, cu o malitie usor de descifrat? Cum era sa-i citez, chiar de 8 martie, articolul publicat in “Le Monde” din 4 august 2003, sub titlul “Angela Gheorghiu - nici Bonnie, nici Julieta: Callas”, in care citim ca “diva, care deja este supranumita <
Cum sa vorbesc despre toate astea cu celebra noastra cantareata care, timp de trei zile, a fost “cap de afis” in mass-media romaneasca (si pentru aceasta ar trebui sa multumeasca din plin organizatorilor promotiei noului disc editat la EMI)?… A fost insa foarte dornica sa-mi spuna ca duminica a fost la Opera, unde a vazut “Mefistofele” de Boito, “un spectacol luminos, curat, cu multe culori; mi-au placut decorul si costumele, dar regia este putin exagerata; muzical - no coment - ce a fost pe scena, in afara de Felicia Filip si Mihnea Lamatic - ei au cantat, au fost artisti, au jucat rolul -, altceva eu nu am vazut…. La pupitru, un om obosit - cum a fost Trailescu - si care imi aducea aminte de lucrarile lui “superbe” in care pomenea familia ceausista si nici macar o data nu mi-a multumit dupa ce am fost obligata de Arta Florescu - alta comunista - sa le cant…” etc. etc. Reluand ideea posibilei sale aparitii pe acea scena, mi-a raspuns, ca si altadata, ca “nu am unde sa cant - orchestra nu este rea, dar la pupitru nu am vazut niciodata o <
Daca m-as fi referit la toate cele citite in presa internationala, dar si la cele pe care… stie ca le stiu, interviul s-ar fi desfasurat, poate, asa cum… n-ar fi fost frumos de 8 martie. Dar “intrebarea tendentioasa, urata” nu a fost lansata, oprindu-ne la… “am auzit”… Si daca apoi am primit public, din partea “noii Callas”, calificativul de “profesionista” si daca ma voi afla - sau nu - in dizgratia sa, alaturi de un regizor celebru si de directorul de la Metropolitan (despre care a afirmat la tv ca s-a folosit de numele ei pentru a se face remarcat…), nu pot decat sa ma simt extrem de flatata si sa consider ca astfel am primit un superb cadou de 8 martie…
ANCA FLOREA"
(surse: OPERA ONLINE, EV. ZILEI)
luni, 11 mai 2009
LA MAGAZIN AU ADUS MARFĂ…
http://www.trilulilu.ro/LISENT/d28344c11790d8
La magazin au adus marfă. Multă marfă. Şi nouă…
Strălucesc vitrinele.
Ursuleţi şi căţei din vest
Privesc spre noi. Cu irisul de plastic.
Multă marfă. Din plastic.
De ieri, în vitrină, o jachetă cu bumbi strălucitori
Îmi face semne cordiale. Seamănă. E ca şi cum.
La MTV nici a Madonnei nu era altfel. Dacă e chiar a ei? Nu se poate!
Oricât ar spăla-o, tot ar fi mai scumpă. Şi-n dolari.
S-ar vinde la licitaţie. În dolari.
Intru în magazinul pe care scrie cinstit
SECOND HAND.
Multă marfă. Şi câini. Şi şobolani.
Cocheta vânzătoare îmi dă, cu graţie,
JACHETA.
E aproape nouă. Şi ieftină. Şi … la kilogram.
Jacheta de ½ kilograme are bumbi strălucitori.
Pe străzile prăfuite
Oricine-mbrăcat cu ea
Se crede-n Paris. Jacheta e “Made in France”.
Turn Effel. Etajul VII.
Astfel, graniţele s-au deschis.
Toţi călătorim în Europa!
(17 iunie 1998)
HOLA-RITUL!
(o reverenta pentru DIMINEATA CROSSOVER)
Oala din lutul care ne suntem, cuprinzând substanţa poveştii prin care singurătatea unui om (în fapt, am participat la diverse târguri de gen, la care-am văzut oale şi olari, singuri şi ei, dar nu … terminabili, mutându-se ei în oalele lor, dinspre care-ncep să spună cuvinte, care nu se pierd, ci se stochează-n memoria clipei, singura care există) poate fi şi limita sa.
Suburbanul se făluieşte, deseori, cu aglutinanta sa multiactivitate, zglobie şi permutabilă. Din spaimele lui născându-i-se, uneori, şoapta-speranţa. Mutându-se-n figurinele găsite-ntre cioburile unei oale de Horezu ori de Curtea de Argeş, suburbanul, cel care-şi caută conţinuturi fără s-o ştie, are suficiente resurse întru a se deveni. Terminalul este, uneori, locul de unde ochii încep să vadă ieşirea… Şi, implicit, continuarea.
Hola! Spuseră, într-un ger crăpător de pietre, musafirii din Peru, care-ncăpuseră-n paşii unor trecători grăbiţi. Le-am răspuns, ascultându-le sufletul.
Aşadar, finalul nu se …termină… El se/ne preschimbă, trecând prin limitele noastre, petrecându-ne din ele. El este frica schimbărilor pe care nu le putem face-n liniştea mediocrităţilor, ori chiar punctul necesar unei fraze noi, mult mai cuprinzătoare.
Crossoveriana dedimineaţă nu se poate trăi decât în afara stărilor de arici… pogobici!
duminică, 10 mai 2009
zile
- Eşti fericită?, mă întreabă,
Sclipind, umbra-mi, din perete.
- Nu. Dar nici nu-mi mai propun!,
Îi răspund, întorcînd pagina.
Cu acelaşi zâmbet, uitat pe chipu-mi
Dintr-o altă poveste.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)