duminică, 23 august 2009
Stări
Tăcuţi, ne plimbam printre lucruri, cu paşi din ce în ce mai uşori. Vorbele rămăseseră pitite-n urnele arselor umbre-ale paşilor nefăcuţi. Sub fiecare talpă, ascundeam o perlă, coborâtoare din scoicile care ne inventaseră oasele.
...Uşori, ne înălţam dinspre lucruri, închizându-ne-n perle.
...Uşori, ne înălţam dinspre lucruri, închizându-ne-n perle.
Natură … vie
Musca-şi dădea bineţe
În umbra-şi, ce-o vedea
Pe latura din faţă
A rănii, ce-şi era.
Păianjenul, subţire,
Ca orice … cremenal,
Se ruşina adesea
Da datu-i, ancestral.
Şi el, şi ea – duetul
Se complăceau zelos
În soarta-le; doar pânza
Se tot ţesea. Abscons…
@@@
În umbra-şi, ce-o vedea
Pe latura din faţă
A rănii, ce-şi era.
Păianjenul, subţire,
Ca orice … cremenal,
Se ruşina adesea
Da datu-i, ancestral.
Şi el, şi ea – duetul
Se complăceau zelos
În soarta-le; doar pânza
Se tot ţesea. Abscons…
@@@
sinapse
Eram un pas
Ce-şi răsucea altcinevaul
Pe nisipul umed
Presărat cu urmele unor perle
Ce-ar fi putut deveni fiinţe.
Scoicile-şi exersau devenirea
În osul meu.
Ce-şi răsucea altcinevaul
Pe nisipul umed
Presărat cu urmele unor perle
Ce-ar fi putut deveni fiinţe.
Scoicile-şi exersau devenirea
În osul meu.
miercuri, 19 august 2009
sâmbătă, 15 august 2009
vineri, 14 august 2009
STARE
Eram. Plimbându-mă pe lac, vâsleam la gânduri. Albastrul cerului îmi răsfira-n sclipirea razei chipul tăcut al unui ceas ce-mi sfârteca, prin os, vâslirea. Şi-ncet, chiar lacul se strângea în sine, prin aburi picurându-mi starea. Eu însămi o lacrimă-nserată-n taina micşorării sale devenind. Fusesem? Din rana cerului îmi dumiream absenţa. Un gând al vâslei însămi rămânând.
PAS
Vor să te sprijine... De pe rogojini/vini.
Elefanţi ai propriilor frici.
Risipind pasul prin iarba văii, ori
Tăcând cele mai frumoase priviri din
Inima lor, din inima ta. Pe altarele reci ale orgoliului.
Câini ai stărilor de transă
Ale memoriei, vor să te sprijine
Luându-ţi lumina privirii… Orbindu-te de tine, de ei, de razele rostuirii.
acrostih
Pas
iluminat de
vulturul ce-i caută
ochiul, spre-a-l rătăci.
Trecătorul văzu scena, umbrindu-se
joi, 13 august 2009
Tac, deci ... exist.
http://www.youtube.com/watch?v=h-S90Uch2as
Tot mai mult mă încearcă tăcerea. Greva cuvintelor. Aflate şi-n recesiune (crah), inflaţie, dar şi-ntr-o continuă ... secesiune, între nordul-fiinţă şi sudul-carapace mincinoasă, într-o lume de-a-ndoselea sudul fiind la putere.
Maiestuozitatea lor, a cuvintelor, străluceşte şi se impune prin emblema pe care trăirea şi forma spunerilor s-a impregnat pe/în chipul vorbitorului, în gesturile şi detaliile fiinţei lui. Ori, tot mai des, în juru-mi doar măşti trăncănitoare văd, observ, mă consumă.
Peste tot se vorbeşte, se spune, se face toacă din consoane şi ţipăt, din vocale. Se vorbeşte mult, fără a se mai comunica nimic, tot mai nimic.
Mă încearcă tăcerea. Într-o lume-a nimicului, în care suntem consumaţi de lucruri, metehne şi ser/vicii. Şi, în plus, în care ne consumăm, într-o invectivitate rapace şi găunos-sordidă, dramul de energie vitală cu care am reuşit, totuşi, să ieşim din veacul al douăzecelea.
Încep să mă îndoiesc tot mai mult de faptul că vorbirea ar mai fi o calitate. Un plus, faţă de vecinătăţile pe care le-avem cu celelalte vieţuitoare.
Mă îndoiesc, deci încep să tac. Tac, deci ... exist.
Tot mai mult mă încearcă tăcerea. Greva cuvintelor. Aflate şi-n recesiune (crah), inflaţie, dar şi-ntr-o continuă ... secesiune, între nordul-fiinţă şi sudul-carapace mincinoasă, într-o lume de-a-ndoselea sudul fiind la putere.
Maiestuozitatea lor, a cuvintelor, străluceşte şi se impune prin emblema pe care trăirea şi forma spunerilor s-a impregnat pe/în chipul vorbitorului, în gesturile şi detaliile fiinţei lui. Ori, tot mai des, în juru-mi doar măşti trăncănitoare văd, observ, mă consumă.
Peste tot se vorbeşte, se spune, se face toacă din consoane şi ţipăt, din vocale. Se vorbeşte mult, fără a se mai comunica nimic, tot mai nimic.
Mă încearcă tăcerea. Într-o lume-a nimicului, în care suntem consumaţi de lucruri, metehne şi ser/vicii. Şi, în plus, în care ne consumăm, într-o invectivitate rapace şi găunos-sordidă, dramul de energie vitală cu care am reuşit, totuşi, să ieşim din veacul al douăzecelea.
Încep să mă îndoiesc tot mai mult de faptul că vorbirea ar mai fi o calitate. Un plus, faţă de vecinătăţile pe care le-avem cu celelalte vieţuitoare.
Mă îndoiesc, deci încep să tac. Tac, deci ... exist.
miercuri, 12 august 2009
Raspunsuri aproape ... intamplatoare
LEVINAS – “JUSTIFICAREA DURERII SEMENULUI MEU ESTE SURSA ORICĂREI IMORALITĂŢI”
MICHEL FOUCAULT: “Nenorocirea oamenilor nu trebuie să fie niciodată o rămăşită mută a politicii”
MICHEL FOUCAULT: “Nenorocirea oamenilor nu trebuie să fie niciodată o rămăşită mută a politicii”
DEMOCRAŢIE PE URANUS
R.: Tanti Aglaeo, cum o mai duci cu .. presentimentele matale, de femeie trecută prin multe?
T.A.: Ce să fac şi io, maică, îmi câştig şi io zâlili dân curiozâtatea dumneavoastră..
R: Cum crezi că va fi la anul?
T.A.: Păi, maică, la anu', ca şi la anii ăilalţi, o să fie bine pentru ăia buni..
R: De gură, probabil.
T.A.: Maică, dacă poci să vorbeşti, eşti sănătos la minte, şi dacă eşti sănătos la minte, eşti bun, şi dacă eşti bun.. îţ' merge dă bine..
R.: Şi dacă-ţi merge bine, eşti musai român, tanti Aglaeo, nu altceva. Hai, că m-ai căpiat de tot. Uite, te iau mai la obiect. Cine crezi c-o să câştige alegerile?
T.A.: Maică, n-am calefecare politică; să te duci tu la Marţiala, c-aia le ştie p-astea, cu politica, dă nici nu te vezi, nu altceva! Pă mine să mă-ntrebi dă copii, dă bărbat, p-astea le ştiu io..
R.: Vasăzică, şi la dumneavoastră e cu specializarea..
T.A.: Păi cum nu, maică, că doar n-o să le ştim şi noi chiar pă toate!
R.: Atunci, spune-mi şi mie ce-or să fie copii mei peste 20 de ani?
T.A.: Dă câţi ani e-acuma?
R.: Unul are 5 ani, altul are 7 ani.
T.A.: Maică, peste 20 de ani, unul o s-aibă 25 de ani, iar ălălalt o s-aibă 27 dă ani…
R.: Eşti bună la matematică, tanti Aglaeo, dar eu nu asta te-am întrebat..
T.A.: Aşteaptă, fato, să termin! Ăl dă 25 dă ani o să aibă un copil, ălălalt, doi copii, iar mata o să ai trei nepoţi...
R.: Nu mai spune! Dar ce meserii, cum s-o descurca-n viaţă atunci, îmi poţi spune?
T.A.: Maică, asta e scris în palmă la fiecare. Trebuie să-mi aduci plozii, ca să-ţ’ spui aşa ceva.
R.: Bine, m-ai convins. Dar ce noutăţi îmi spui despre cel din poza asta?
T.A.: Ia dă-l încoace, să-i văz eu ochii şi nasu‘, c-astea suntără elementili dă identificare şciincifică şigure pentru mine la om!
R.: De unde le scoţi?
T.A. Are ochi dă om citit şi nas dă om viclean, sigur ăsta nu e şăf pă undeva?
R.: Hai că m-ai prins! E şeful meu. Ce mai zici despre el?
T.A. Păi poţi să mă dai la radiu dacă-ţ’ spun chiar ce văd io în poz-asta?
R.: Fii şi mata ceva mai diplomată..
T.A. : Dacă-ţ' ie şef şi dacă te ascultă, atunci să ştii că ie un om bun..
R.: Din categoria lui “bun” despre care vorbirăm?
T.A.: Dân aia, maică. E priceput să-şi facă numili bun, e-nsurat cu..
R.: Cu nevastă-sa, desigur..
T.A.: Cu două neveste, maică. Ăsta are cel puţin două neveste..
R.: Dar nu se poate..
T.A.: Nu te mai.. naivi atâta, cum să nu să poată? O nevastă cu acte şi-altili fără. O să devie şi mai mare şăf şi o să te ia pă mata purtătoare dă cuvânt..
R.: Nu mai spune, dar nu spuseşi că nu te pricepi la politică?
T.A. Asta nu e politichie, fato, asta e despre un om. Şi-ţ’ mai spui eu aicişelea că mata te dezvorţezi şi te măriţi cu şăfu’ şăfului tău..
R.: Dar cum o să devin eu doar purtătoare de cuvânt, dacă o să am bărbat mai mare ca şeful meu?
T.A. Nu ştiu să-ţ’ spun mai multe dăcât văd eu..
R.: Dar cum vedeţi despre mine în poza pe care v-am arătat-o şi în care nu-s şi eu?
T.A.: Poza asta doar mă hinspiră, fato. Că ochii miei are puterea să să uite mai încolo dăcât într-o poză, ce ştii tu?
R.: Tanti Aglaeo, să-ţi pun acuma o întrebare de final: dacă tot le ştii pe toate, mata de ce trăieşti de pe-o zi pe alta?
T.A.: Maică, nu e oamenii aşa dă curioşi cum s-ar trebui, că dac-ar fi ..
R.: Multe s-ar povesti, nu?
T.A.: Şi-apăi, fato, şi cu puterea asta dă cumpărare, c-a scăzut.. Dacă avea oamenii bani, venea să-şi vază şi viitoru, da' aşa.. rămân cu zâua d-azi. Rămân aşa mici, fato. Rămân doar cu zâua d-azi…
marți, 11 august 2009
sâmbătă, 8 august 2009
vineri, 7 august 2009
miercuri, 5 august 2009
luni, 3 august 2009
Pe strada Verona Arthur
improfonicsi trezindu-ne bila
Pe strada Verona Arthur, bila de rulment dintru improfonics iesea! se rotea, se rotea pan' ce mai rotunda prin timpu-i crestea, sfaramand congruent drumul, pasul/popasul.
Iar Arthur de bila-si Verona peisajul summer/ian, descantat picant/eres, de la vorbe la strune ori z/bateri de ganduri drumetesti. caci, vorba Mariei, roata ori bila fu prima? plictisita de mers?
duminică, 2 august 2009
sâmbătă, 1 august 2009
in OBSERVATOR CULTURAL (nr. 485, din 30 iulie 2009)
DE CITIT!
Echilibru fragil - Valeria Seciu împlineşte 70 de ani la 1 august
Autor: Anca HATIEGAN
Echilibru fragil - Valeria Seciu împlineşte 70 de ani la 1 august
Autor: Anca HATIEGAN
joi, 30 iulie 2009
miercuri, 29 iulie 2009
PALIMPSEST
Eram în pragul cuvintelor.
Le dumiream
Silabă cu silabă.
Literă dintru literă.
Le dumiream,
Oglindindu-mă.
Când, de-odată,
Tu, poetule-mi
Răsărişi în cale,
Strivindu-mi neputiţa,
Mirarea.
Şi pragul acesta-mi răstălmăci
Umbra,
Astfel încât,
Până în fund băui
Cucuta mirării,
Nerisipitoarea.
Pas în literă,
Mers, demers al
Încuviinţării verbului
Prin care drumul
Drumurind drămuia dangătul clipei.
De silabe mă rog,
Chiar de impasibilii
Diftongi ori
Triftongi,
Duceţi-mă-n lumina
Sub care patima vorbei
Capătă sens,
Reinventându-mi fiinţa
Şi Ochiul
Cu care să-mi recunosc
Semenul.
Dar nu pe oricare.
Ci numai pe acela
Care-mi şi este.
29 iulie 2009
Le dumiream
Silabă cu silabă.
Literă dintru literă.
Le dumiream,
Oglindindu-mă.
Când, de-odată,
Tu, poetule-mi
Răsărişi în cale,
Strivindu-mi neputiţa,
Mirarea.
Şi pragul acesta-mi răstălmăci
Umbra,
Astfel încât,
Până în fund băui
Cucuta mirării,
Nerisipitoarea.
Pas în literă,
Mers, demers al
Încuviinţării verbului
Prin care drumul
Drumurind drămuia dangătul clipei.
De silabe mă rog,
Chiar de impasibilii
Diftongi ori
Triftongi,
Duceţi-mă-n lumina
Sub care patima vorbei
Capătă sens,
Reinventându-mi fiinţa
Şi Ochiul
Cu care să-mi recunosc
Semenul.
Dar nu pe oricare.
Ci numai pe acela
Care-mi şi este.
29 iulie 2009
luni, 27 iulie 2009
... modernitate
Da, trebuie să mă grăbesc. Să iau repede pătrunjel, morcovi, pâine şi smântână. E sâmbătă. E o zi încărcată. Foarte încărcată. Nici cafeaua nu mi-am băut-o. Nevastă-mea o făcuse dar eu, grăbit, am uitat s-o beau. Uite aici un automat, să-mi iau o cafea… Da, frige! Deci, să intru să iau smântâna … De care-o vrea nevastă-mea, că aici sunt en-soiuri! Da, să iau şi ultima-nghiţitură de cafea şi până atunci mă inspir şi cu smântâna… Bine, o iau p-asta, că e prima! S-o plătesc şi, fuga-fuguţa la morcovi! Uf! Să mă-ntorc la supermarket, să iau şi pâine!
În pas alergător, după morcovi şi pătrunjel, în piaţă. Bine că ăştia le-au pus pe toate-ntr-un loc. Parcă ştiau că mă grăbesc eu! Deci, două de pătrunjel şi-o juma’ de morcovi! Da, de kilogram, cum altfel! Mulţumesc, ţine polu’! Şi-o bere-două pentru mine, chiar dacă nu e pe listă, n-ar merge? Ba da. Şi, lângă bere, nişte chipsuri, ceva…
Da, mă-ntorc la supermarket! Parcă e-un făcut, când te grăbeşti, te mişti mai alandala!
Da, cu trei beri şi cinci pungi de chipsuri, parcă şi sacoşa are-un pic de aspect!
Aşadar, mi-am făcut treaba pe ziua de astăzi! Ia să-mi iau, pe fugă, şi-o-ngheţată, că merge după cafea! De ce să nu-mi mai iau şi încă o cafea, că azi e o zi tare lungă şi-ncărcată!
… Şi, astfel, personajul nostru, merge grăbit, sorbindu-şi cafeaua, în care şi-a pus restul de îngheţată, că tot n-are o mână de schimb, cu-atâtea pe capul lui!
Ajuns acasă, după ce, pe drum, şi-a luat şi-un sandwich, cu şuncă şi pui, dar şi-un pahar cu bere, domnul x, cu multe pe capul său, într-o zi foarte-foarte aglomerată, de week-end, după ce dă-n primire sacoşa cu cele patru elemente (pătrunjel, morcovi, pâine şi smântână), că roşii – al cincilea element, fuse uitat de dumnealui, la cât de multe avu de făcut, se instalează comod în faţa televizorului, unde, opt ore de-acu’-ncolo are mult de lucru: de văzut trei meciuri şi-un set de wrestling, colac peste pupăză, şi-o repriză din concursul teveului, cu Ţociu şi Palade, că doar nu degeaba a cumpărat şi el bilete (şi-acum are treabă, să vadă: câştigă ori ba?!)! Treabă, nu glumă! Nevastă-sa, n-are decât să-l ducă p-ăl mic în parc, să-şi cumpere roşiile, să facă mâncare şi să dea cu aspiratorul, dar s-o ferească sfântu' să-ncerce asta în timpul meciului: doar în pauze are voie! Şi, treaba ei, ce vrea să facă în restul timpului, după ce-l adoarme pe prâslea! Zicea, parcă, de situaţiile lunare, de la firmele unde lucrează, dar, treaba ei! Doar ziua are 24 de ore, nu?
sâmbătă, 25 iulie 2009
Sporovăind... CAVE!
Cain, cel care ne tot … căinează, latră dulce la noi,
lingându-ne buzunarele.
Dacă sunt pline, guduroşenia lui
Ţine până se golesc,
Dacă nu – va muşca DIRECT, tacticos şi tandru,
Din aorte, din ventricole,
De sete bându-ne sufletul,
ÎN AMBELE CAZURI.
După ce ne-a prizat tot ce putea
La soba pasiunilor sale … metafizice,
Cain-cel-care-ne-căinează
Trece la următorul
Strat metafizic al definirii noastre:
Strecurându-ne de urmele
Visurilor pe care, deja, le-a fumat.
Între timp,
Burta lui Cain-cel-ce-ne-căinează
Creşte.
Iar noi,
Scădem.
CAVE CAIN (DE CANEM…)
luni, 20 iulie 2009
sâmbătă, 18 iulie 2009
duminică, 12 iulie 2009
Pe dinlăuntru fructele dor
Pe dinlăuntru fructele dor cocându-se-n chiar limita lor iar din mustoasa dezlimitare moartea le rumegă fără-ncetare fructele mor fructele dor nelimitate-n dulceaţa lor raza e sus rana e jos trupul de fructe e înca zemos prelins peste timpul în sine întors fructele dor fructele mor în rostuire-nmuindu-se-n dor fructul din sine moare în tine durere-ntru veci pe care-o petreci fructul e rază dorul e bază prin tine trecând cu tine murind pe dinlăuntru copt e-năluntrul rana e fructul.
sâmbătă, 11 iulie 2009
neimpartitul
Adevăr al surâsului adevăr al cuvântului adevăr al privirii adevăr al uimirii adevăr al cutiei oranj adevărul risipirii-n picaj adevăr al pasului adevăr al popasului adevăr al bun-rămasului.
Adevărul ce nu-ţi striveşte aripa atunci când în tine creşte.
Adevărul prin care nadirul şi zenitul risipesc în cristale infinitul, uimindu-l.
Adevărul prin care tu poţi exista prin chiar respiraţia ta.
Adevărul prin care oricare e lumina din celălalt, într-o nerisipitoare preumblare-n salt.
Adevărul prin care ploaia nu ucide-n zâmbet culoarea.
Adevărul patimii dinspre care uimirea-nfloreşte-n surâsul florii-soarelui.
Adevărul bun-găsitului al visului al nisipului al vasului al norului al dorului dinaintea bun-rămasului.
Adevărul ce nu-ţi striveşte aripa atunci când în tine creşte.
Adevărul prin care nadirul şi zenitul risipesc în cristale infinitul, uimindu-l.
Adevărul prin care tu poţi exista prin chiar respiraţia ta.
Adevărul prin care oricare e lumina din celălalt, într-o nerisipitoare preumblare-n salt.
Adevărul prin care ploaia nu ucide-n zâmbet culoarea.
Adevărul patimii dinspre care uimirea-nfloreşte-n surâsul florii-soarelui.
Adevărul bun-găsitului al visului al nisipului al vasului al norului al dorului dinaintea bun-rămasului.
miercuri, 8 iulie 2009
marți, 7 iulie 2009
duminică, 5 iulie 2009
REFREN
Da. Într-un curând o să mă plec
De pe faleza din Baalbeck.
Şi raza cea demult făclie
O să-mi zâmbească-n năsălie
Iar Proust, în amintiri finale
Mă v-a-ntâlni-ntre petale
De cavaleri uitaţi în roze
Pedanţi şi bine prinşi în poze,
Înmurmuring măreţ
În terţi
Ori în octavele-ambient ale
timpanelor finale.
Da. De pe faleza din Baalbeck
Într-un curând o să m-aplec
Să-mi ud, într-un ocean discret,
Al sufletului bleu sonet.
Forgive me
CER DE IULIE
Stând. Cu mâinile ancoră
Către cerul albastru
Pe care, îmbrăţişându-l,
Mă poartă-n sternu-i.
Asemenea eu.
Respirându-i desenele inimii
Din nouri
Şi prefăcându-mă, refăcându-mă
Pas ori pană.
Stând. Şi ascultându-i baterile
Inimii sale
În rondelurile uitate-n privirea-mi,
Memorie.
Stând. Pe albastru-i
Descriindu-mi visul
Care, astfel, începe-a respira
În afara mea,
Nouă fiinţă devenit.
Stând. Aşteptând. Lacrima-i
Ploaie pe umeri căzându-mi,
Întru port. Recunoaştere.
Cunună a renaşterii. Cunoaştere.
sâmbătă, 4 iulie 2009
joi, 2 iulie 2009
marți, 30 iunie 2009
ANGELA GHEORGHIU.TNB.25 IUNIE 2009
http://vimeo.com/5365896
http://www.youtube.com/watch?v=a7Rcygpealc
luni, 29 iunie 2009
duminică, 28 iunie 2009
sâmbătă, 27 iunie 2009
vineri, 26 iunie 2009
Linişte.
În aripa aquilei m-am ascuns.
Într-una din penele aripii sale.
Poate chiar în cea care, în curând, năpârli-va.
http://www.youtube.com/watch?v=4qB_Yukt2JE
joi, 25 iunie 2009
miercuri, 24 iunie 2009
FREEEEEE! Ca penele pasarii care zboara dinspre inima mea. Catre cerul tot mai albastru
http://www.youtube.com/watch?v=2aBet3JPd_c
Abonați-vă la:
Postări (Atom)